Virgil Cazacu

Virgil Cazacu
Date personale
Născut	1 septembrie 1927 (97 de ani) Zorleni, România
Cetățenie	România
Ocupație	politician
Limbi vorbite	limba română
Deputat în Marea Adunare Națională
În funcție 1985 – 1989
Circumscripția	Câmpina
În funcție 1980 – 1985
Circumscripția	Cehu Silvaniei
În funcție 1969 – 1975
Circumscripția	București
În funcție 1965 – 1969
Circumscripția	Pașcani
În funcție 1961 – 1965
Circumscripția	Dorohoi
Viceprim-ministru al României
În funcție 7 martie 1978 – 1 februarie 1979
Ambasador al României în Iugoslavia
În funcție 24 noiembrie 1974 – 7 martie 1978
Membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român
În funcție 23 iulie 1965 – 24 noiembrie 1989
Membru supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist Român
În funcție 25 iunie 1960 – 23 iulie 1965
Premii	Ordinul Muncii clasa a III-a[*]​ (1957) Ordinul Muncii clasa I[*]​ (1962) Ordinul Steaua Republicii Populare Române clasa a III-a[*]​ (1964) Ordinul Tudor Vladimirescu clasa a III-a[*]​ (1966) Ordinul „23 August” clasa a II-a[*]​ (1971) Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a II-a[*]​ (1981)
Partid politic	PCR (decembrie 1947–decembrie 1989)
Modifică date / text

Virgil Cazacu (n. 1 septembrie 1927, Zorleni, Vaslui, România) este un fost politician comunist român.

În decembrie 1947 a devenit membru a PCR. A fost membru al CC al PMR, adjunct al șefului Secției Propagandă, ministru.

Prin Decretul nr. 95 din 7 mai 1981, lui Virgil Cazacu, membru al Comitetului Politic Executiv, secretar al C.C. al P.C.R. i s-a conferit ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a II-a, pentru rezultatele obținute în îndeplinirea cincinalului 1976-1980, pentru contribuția deosebită adusă la înfăptuirea politicii Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră, cu prilejul aniversării a 60 de ani de la făurirea Partidului Comunist Român[1].

A fost prim-secretar al Comitetului Raional Stalin-București (1956) și va deveni din 25 iunie 1960 membru al CC al PCR (până în 1989), încredințându-i-se totodată funcții importante, precum: prim-secretar al Comitetului Regional Iași (1962), președinte al Comitetului de Stat de Radiodifuziune și Televiziune (1966-1968[2]). În 29 iulie 1971 a fost numit în funcția de prim-adjunct al ministrului învățământului[3] (1971-1974), ambasador în Iugoslavia (1974-1978[4]), viceprim-ministru în Guvernul Manea Mănescu (2) (7 martie 1978-1 februarie 1979[5]), prim-secretar al Comitetului PCR Prahova (1982-1987) ș.a.[6]

Virgil Cazacu a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1961 - 1989.[7]

După Revoluția Română din 1989, Virgil Cazacu a fost numit vicepreședinte al Uniunii Centrale a Cooperativelor Meșteșugărești (UCECOM)[8].

Distincții

• Ordinul Muncii clasa a III-a (30 decembrie 1957) „cu ocazia celei de a zecea aniversări a proclamării Republicii Populare Romîne și pentru merite deosebite în îndeplinirea sarcinilor date de Partidul Muncitoresc Romîn, pentru merite deosebite pe tărîmul construcției de stat, economice, sociale, culturale și obștești”[9]
• Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia” (6 mai 1961) „pentru merite în activitatea de partid și întărirea regimului democrat-popular”[10][11]
• Ordinul Muncii clasa I (4 aprilie 1962) „pentru merite deosebite în munca de colectivizare a agriculturii și întărirea economico-organizatorică a gospodăriilor agricole colective”[12]
• Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a III-a (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[13]

Note

1. DECRET nr. 95 din 7 mai 1981 privind conferirea unor distincții ale Republicii Socialiste România^[nefuncțională – arhivă]
2. Decretul 137 din 21 februarie 1968 privind eliberarea tovarășului Virgil Cazacu din funcția de președinte al Comitetului de Radiodifuziune și Televiziune și numirea tovarășului Valeriu Pop în funcția de președinte al Comitetului de Radiodifuziune și Televiziune^[nefuncțională]
3. Hotărârea 939 din 29 iulie 1971 privind numirea tovarășului Virgil Cazacu în funcția de prim-adjunct al ministrului învățământului^[nefuncțională]
4. Decretul 96 din 30 mai 1978 pentru rechemarea tovarășului Virgil Cazacu din calitatea de ambasador extraordinar și plenipotențiar al Republicii Socialiste România în Republica Socialistă Federativă Iugoslavia^[nefuncțională]
5. DECRET Nr. 42 din 30 ianuarie 1979 privind eliberarea tovarășului Virgil Cazacu din funcția de viceprim-ministru al guvernului^[nefuncțională – arhivă]
6. Stenograma luată la adunarea cadrelor didactice din ziua de 26 iunie 1959, de unificare a Universităților „Babeș” și „Bolyai” din Cluj
7. Wayback Machine (PDF), www.cnsas.ro 
8. Peter Siani-Davies: The Romanian revolution of December 1989
9. Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 613 din 30 decembrie 1957 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VII, nr. 2, 13 ianuarie 1958, p. 12.
10. Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 120 din 6 mai 1961 pentru conferirea medaliei „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul X, nr. 30, 31 decembrie 1961, p. 393.
11. „Despre numărul membrilor Partidului Comunist din România la 23 august 1944” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 4 decembrie 2011. Accesat în 26 noiembrie 2010. 
12. Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 269 din 4 aprilie 1962 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XI, nr. 15, 2 iulie 1962, p. 109.
13. Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 509 din 18 august 1964 pentru conferirea unor ordine ale Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XIII, nr. 12, 27 august 1964, p. 91.