|
Vicente Palmaroli
Vicente Palmaroli González (n. , Zarzalejo(d), Spania – d. , Madrid, Noua Castilie(d), Spania) a fost un pictor spaniol de portrete și gen. BiografieS-a născut la Zarzalejo(d), fiul lui Gaetano Palmaroli(d), un pictor și litograf italian, care a fost primul său profesor. După moartea tatălui său, în 1853, a preluat poziția oficială a acestuia la colecțiile regale de artă. În 1857 a cerut o permisie pentru a merge la Roma și a-și finaliza studiile, folosind o parte din surplusul de bani din fondul colecțiilor.[6] Pe când acolo, s-a alăturat unui grup de pictori spanioli care s-au întâlnit la Antico Caffè Greco(d), printre care Luis Álvarez Catalá, Dióscoro Puebla(d), José Casado del Alisal, Eduardo Rosales, Benet Mercadé(d), Marià Fortuny și Alejo Vera(d). A participat la Expoziția Națională din 1862 cu două lucrări pe care le-a realizat în Italia, câștigând o medalie clasa I. În anul următor, s-a întors în Italia și a rămas până în 1866.[7] După revenirea sa la Curte, a câștigat o medalie de aur la Expoziția Națională din 1867. În același an, a însoțit delegația spaniolă la Expoziția Universală de la Paris.[7] Acolo l-a întâlnit pe Ernest Meissonier(d), care va avea o influență asupra lucrărilor sale ulterioare. În următorii câțiva ani, va deveni un pictor portretist renumit. În 1872, a fost numit profesor la Real Academia de Bellas Artes din San Fernando.[6] Un an mai târziu, s-a stabilit la Paris și s-a specializat în crearea de „tableautins”; tablouri de format mic pe teme amuzante sau plăcute concepute pentru a fi atârnate în casă. În 1883, s-a mutat la Roma pentru a deveni director al Academia Española de Bellas Artes de Roma.[6] S-a întors la Madrid în 1894 când a fost numit director al Muzeului Prado, funcție pe care o va ocupa până la moartea sa.[6] Ca urmare a unei directive regale, a înființat o comisie (formată din el însuși, secretarul și curatorii muzeului) care să examineze lucrările donate și să decidă dacă le acceptă sau le respinge, în condițiile menținerii calității colecției. De asemenea, a supravegheat și întreținerea, care a inclus înlocuirea acoperișurilor din lemn cu unele metalice. Un sistem de încălzire planificat a fost anulat din lipsă de fonduri. Pentru a ajuta la prevenirea incendiilor, locuințele angajaților au fost mutate într-o nouă extensie, construită sub conducerea arhitectului Fernando Arbós y Tremanti(d).[6] Majoritatea lucrărilor adăugate la Prado în timpul mandatului său au fost mutate ulterior în colecția noului Muzeul de Artă Modernă. A suferit un accident vascular cerebral în timp ce participa la un spectacol de teatru, a devenit invalid și a murit câteva luni mai târziu la Madrid, la vârsta de 61 de ani.[7] Referințe
Lecturi suplimentare
Legături externe |
||||||||||||||||||||||||||||||||||
Portal di Ensiklopedia Dunia
