Vasile Pascu

Vasile Pascu
Date personale
Născut	6 decembrie 1890[1] Pobeda, Dobrici, Dobrici-selska, Regiunea Dobrici, Bulgaria
Decedat	6 august 1960 (69 de ani)[1] Cluj, România
Cauza decesului	cauze naturale (cardiomiopatie)
Cetățenie	România
Ocupație	militar
Limbi vorbite	limba română
Comandant al Regimentului 5 dorobanți (1938 - 1941) Prefect al județului Vâlcea (1941 - 1942) Comandant secund al Diviziei 3 de munte (1942 - 1943) Comandant al Brigăzii 5 grăniceri (1944) Comandant al Diviziei 18 de munte (1944) Comandant al Centrului de instrucție infanterie (1944) Comandant al Diviziei 1 munte (1945) Director superior al Administrației Armatei (1945 - 1946)
Studii	„Școala militară de ofițeri de infanterie” (1911 - 1913) „Școala superioară de război” (1924 -1926)
Activitate
Gradul	general de brigadă
Bătălii / Războaie	Primul Război Mondial Al Doilea Război Mondial
Decorații și distincții
Decorații	Ordinul Național „Steaua României” în grad de ofițer[*]​ (8 iunie 1940) Ordinul „Coroana României” în grad de comandor[*]​ (27 ianuarie 1942)
Modifică date / text

Vasile Pascu (n. 6 decembrie 1890, Pobeda, Dobrici, Dobrici-selska, Regiunea Dobrici, Bulgaria – d. 6 august 1960, Cluj, România[2]) a fost un general român, care a luptat în cele două războaie mondiale.

Biografie

Absolvă „Școala Militară de Ofițeri de Infanterie” între 1911 - 1913, apoi „Școala Superioară de Război” între 1924 - 1926.

Grade Militare

• 1913 - sublocotenent,
• 1916 - locotenent,
• 1917 - căpitan,
• 1923 - maior,
• 1933 - locotenent-colonel,
• 1938 - colonel,
• 1943 - general,

S-a remarcat în luptele de pe frontul de est, în Caucaz, Cuban și Peninsula Crimeea cât și în luptele din anul 1944 din Valea Prahovei, duse împotriva trupelor germane.

A fost decorat la 27 ianuarie 1942 cu Ordinul „Coroana României” în gradul de Comandor.[3]

A fost comandant al Regimentului 5 Dorobanți (1938 - 1941), Diviziei 3 de Munte (1942 - 1943), Diviziei 18 de Munte (30 aprilie 1944 - 9 octombrie 1944), Diviziei 1 de Munte (1945) și Director Superior al Administrației Armatei[4]. Înrte 1941 - 1942 îndeplinește și funcția de Prefect al Județului Vâlcea. Pentru scurt timp în 1944 este numit și comandant al Brigăzii a 5-a Grăniceri.

Generalul de brigadă Vasile Pascu a fost trecut în cadrul disponibil la 9 august 1946, în baza legii nr. 433 din 1946, și apoi, din oficiu, în poziția de rezervă la 9 august 1947.[5]

Arestat la 15 ianuarie 1956 pentru delict de uneltire împotriva ordinii sociale, este condamnat la 15 ani de muncă silnică la 8 octombrie 1958, de către Tribunalul Suprem[6].

A decedat la data de 6 august 1960 la penitenciarul Gherla, fiind bolnav de cardiopatie, enterocolită cronică și distrofie de gradul III[6].

Decorații

• Ordinul „Steaua României” în gradul de ofițer (8 iunie 1940)[7]
• Ordinul „Coroana României”, în grad de Comandor (27 ianuarie 1942)[3]
• Virtutea militară,
• Virtutea Aeronautică în grad de cavaler[8].

Note

1. ^ N. Vasile Pascu 
2. „Cuvântul liber - Generali români morți în închisorile regimului recut”. Arhivat din original la 29 octombrie 2007. Accesat în 16 iunie 2008. 
3. ^ Decret Regal nr. 267 din 27 ianuarie 1942 pentru decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CXIII, nr. 26 din 31 februarie 1945, partea I-a, p. 616.
4. Generals.dk - Vasile Pascu
5. Decretul Regal nr. 1.652 din 7 august 1947 pentru treceri în pozițiunea de rezervă, publicat în Monitorul Oficial, anul CXV, nr. 191 din 20 august 1947, partea I-a, p. 7.499.
6. ^ Alexabdru Duțu, Florica Dobre - Drama generalilor români, Editura Enciclopedică, 1997, București
7. Decretul Regal nr. 1.905 din 8 iunie 1940 pentru numiri de membri ai ordinului „Steaua României”, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 131 din 8 iunie 1940, partea I-a, p. 2.784.
8. Worldwar2.ro - adj. maj. av. (r) Vasile Pascu