Vasile Damian

Pentru alte persoane cu numele de familie respectiv, vedeți Damian (nume).

Acest articol se referă la un protopop român. Pentru alte persoane cu același nume vezi Vasile Damian (dezambiguizare).

Vasile Damian
Date personale
Născut	6 martie 1855(1855-03-06) Zlatna  Imperiul Austriac, Marele Principat al Transilvaniei (astăzi România)
Decedat	10 iunie 1919 (64 de ani) Brad
Părinți	Gheorghe Damian, Elisabeta[1]
Căsătorit cu	Aurelia, n. Țepeș[1]
Copii	Alma, Aurora, Valeriu, Traian, Sabina, Ecaterina[1]
Cetățenie	Imperiul Austriac  Austro-Ungaria  România
Religie	ortodoxă
Ocupație	preot, om politic
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Domiciliu	Brad
Educație	preot, filosof
Alma mater	Universitatea din Viena
Cunoscut pentru	Protopop al tractului Arad-Zarand luptător naționalist,[2] deputat în Parlamentul de la Budapesta
Partid politic	Partidul Național Român[2]
Modifică date / text

Vasile (Basiliu Remus[3]) Damian (n. 6 martie 1855, Zlatna – d. 10 iunie 1919, Brad) a fost protopop al Zarandului, director al Gimnaziului greco-ortodox Brad între 1884–1891 și deputat în Dieta de la Budapesta între 1905–1918.[4][5]

Studii

S-a născut ca fiu al preotului Gheorghe Damian din Zlatna, fost tribun în oastea lui Avram Iancu. A urmat școala elementară în localitatea natală (1862–1866), clasele I–IV de gimnaziu la Brad (1866–1870) și clasele V–VIII la Gimnaziul romano-catolic din Alba Iulia (1870–1874), Seminarul Teologic și Pedagogic „Andreian” din Sibiu (1874–1877), iar între 1978–1881 a studiat filosofia la Universitatea din Viena, pe care a absolvit-o cu calificativul „summa cum laude”. La Viena a fost secretar și apoi președinte al societății România Jună.[3][4][5]

Activitate

În 1881, după terminarea studiilor, a fost încadrat ca profesor la gimnaziul din Brad, unde a predat religie și matematică. În 1884 a devenit protopresbiterul tractului Zarand, implicit director al gimnaziului. În 1891 a renunțat la funcția de director al gimnaziului și la activitatea de profesor, fiind ocupat cu fondarea Băncii „Crișana” din Brad, al cărei director a devenit. A fost președinte al Reuniunii învățătorilor din Zarand, a administrat Fondul școlar (ca președinte), a fost membru în Reprezentanța comunală, asesor consistorial, reorganizator al Despărțământului Brad al ASTREI, președinte al Institutului de Credit „Grănițerul” din Dobra.[5] În perioada 1904–1907 a revenit ca profesor al gimnaziului din Brad. Între 1911–1913 s-a preocupat de noul local al gimnaziului, făcând, împreună cu dr. Nicolae Robu, dr. Nerva Oncu, dr. Ioan Damian, și Aron Roman demersuri către mitropolitul Ioan Mețianu.[4]

Activitatea politică

A făcut parte din Partidul Național Român, fiind adept al activismului. La 26–27 ianuarie 1905, prin votul zărăndenilor a fost ales deputat de Orăștie în parlamentul de la Budapesta cu 2811 voturi, devansând candidatul guvernamental Imre Hollaki, care a primit doar 745 de voturi. La următoarele legislaturi a fost reales fără a avea contracandidat, fiind deputat până în 1918. Ca deputat, alături de Ștefan Cicio Pop, Roman Ciorogariu și Ioan Lupaș, a refuzat să semneze actul de loialitate către monarhia austro-ungară cerut de prim-ministrul Ungariei, contele Ștefan Tisza. La 1 decembrie 1918 a fost ales în Marele Sfat Național Român.[3][4][6][7]

Bibliografie

• Traian Mager, Ținutul Hălmagiului, monografie în 4 volume, Arad: Tipografia Diecezană, 1937

Note

1. ^ Mager, Anexa 4, Colonelul Florian Medrea despre organizarea si rolul Corpului Voluntarilor Horia, fragment Arhivat în 29 aprilie 2015, la Wayback Machine.
2. ^ Mager, Ultima jumătate de secol de rezistență națională, fragment Arhivat în 29 aprilie 2015, la Wayback Machine.
3. ^ 160 de ani de la nașterea lui Vasile Damian, un luptător pentru românii din Ardeal Arhivat în 4 martie 2016, la Wayback Machine., Ziarul Apulum, 6 martie 2015, accesat 2016-02-21
4. ^ Georgina Rovența, Un luptător: Vasile Demian, în Omagiu Liceului „Avram Iancu” Brad 1869–1969 de Romulus Neagu, Georgina Rovența, Dorin Crișan (coordonatori), Sibiu: 1969, pp. 52–57
5. ^ Ioan Sebastian Bara ș.a., Județul Hunedoara: Monografie, vol. 5 (Personalități hunedorene), Deva: Ed. Emia, 2015, ISBN 978-973-753-237-4, pp. 41–42
6. Ion Rusu Abrudeanu, Moții: Calvarul unui popor eroic, dar nedreptățit, București, Ed. Cartea Românească, 1928, cap. XXVI, Crișenii din Ținutul Zărandului Arhivat în 12 martie 2016, la Wayback Machine.
7. Vasile Netea, Munții Apuseni: Muzeu istoric și pantheon al poporului român, București: Ed. Sport-Turism, 1977, anexa III, pp. 211–212, citând broșura Marea Unire de la 1 decembrie 1918, București: Ed. ASTRA, 1943, pp.53–75