Urzică moartă albă
Urzica moartă albă (Lamium album - L.) este o plantă erbacee perenă, de 20 – 75 cm. înălțime, cu tulpină în 4 muchii, pe care sunt dispuse alternant câte două frunze opuse, dințate, triunghiular-ovate. Florile sunt alb-labiate (cu 2 buze), dispuse sub formă de guler la subsuoara frunzelor. Se numește urzica moartă, pentru că frunzele nu poarta perișorii care secretă acid formic pișcător, responsabil pentru iritațiile pielii.[1] RăspândireCrește prin șanțurile umede, la marginea pădurilor, mai rar în zona de câmpie. Este mai răspândită în zona subalpină, mai ales în Transilvania, Moldova (județele Neamț, Suceava) și Muntenia (Argeș, Prahova).[1] Acțiune farmacologicăSe folosesc florile (Flores Lamii albi) și partea aeriană (Herba Lamii albi). Florile se culeg prin ciupire, partea aeriană prin tăierea tulpinilor de sub ultimele frunze, se recoltează din luna martie până în septembrie. Acționează ca și decongestiv, emolient și expectorant, vasoconstrictor, astringent.[1] Indicații terapeuticeIntern urzica moartă albă se folosește în tratamentul hipertrofiilor de prostată, leucoree, dismenoree, tulburări nervoase în timpul menopauzei, afecțiuni respiratorii, catar intestinal, hemoragii, sângerări nazale, diaree.[1] Extern urzica moartă albă se folosește în tratamentul abceselor, varice, arsuri, ulceratii ale pielii, umflături gutoase, leucoree (împreuna cu tratamentul intern).[1] AdministrareUrzica moartă se poate administra intern sub formă de pulbere, infuzie, tinctură. Extern se folosește infuzia sub formă de gargară, comprese, cataplasme, sau se folosește sub formă de spălături locale, spălături vaginale, băi de șezut. Sinonimie și variante
GalerieReferințe
Bibliografie
Legături externe |
Portal di Ensiklopedia Dunia