Tun antiaerian calibru 2x30 mm model 1980

2×30 mm A436 Model 1980
Tunul antiaerian tractat A436 în poziție de tragere
Tip	Tun antiaerian
Loc de origine	România
Istoric operațional
În uz	1980-prezent
Folosit de	România Libia
Istoric producție
Proiectant	Institutul 111[1]
Variante	A-436M
Date generale (A-436)
Greutate	3460 kg
Lungime	6400 mm
Lățime	2100 mm
Înălțime	2200 mm (marș) 1800 mm (poziție de tragere)
Echipaj	5 militari
Proiectil	proiectil exploziv, exploziv brizant-incendiar, exploziv-trasor
Calibru	30 mm
Număr țevi	2×30 mm
Afet	două trenuri ruloare
Câmp de tragere vertical	-5° +85°
Câmp de tragere orizontal	360°
Cadență de tragere	2x100/250/500 lovituri pe minut (selectivă; automată sau foc cu foc)
Viteză inițială	1050 m/s
Bătaie eficace	minim 50 m
Bătaie maximă	3500 m (ținte aeriene) 2000 m (ținte terestre neprotejate) 1000 de metri (ținte blindate ușor)
Încărcător	30 de lovituri
Sistem de ochire	corector mecanic
Modifică text

Tunul antiaerian A-436 calibrul 2×30 mm Model 1980 este o piesă de artilerie de calibru mic, cu două țevi, tractată, destinată apărării antiaeriene contra țintelor care zboară la altitudine joasă, cu viteză mică. Tunurile Model 1980 sunt în dotarea unor batalioane de apărare antiaeriană din cadrul Forțelor Terestre Române.

Descriere

Trageri cu tunul antiaerian tractat Model 1980 în poligonul de la Capul Midia.

A436 este dotat cu două tunuri automate de calibrul 30 mm care funcționează pe principiul împrumutului de gaze. Cadența maximă posibilă (teoretică) este de 600 de lovituri pe minut, însă sistemul de conducere a focului are următoarele setări prestabilite: foc cu foc, 100, 250 sau 500 de lovituri pe minut pentru fiecare țeavă. Tunurile sunt alimentate din încărcătoare a câte 30 de proiectile. Acestea sunt prinse între ele cu benzi din zale. Instalația electrică de dare a focului este alimentată cu ajutorul unei baterii 12V-45Ah. Tunul Model 1980 poate fi folosit împotriva țintelor aeriene care zboară cu viteza maximă de 350 metri pe secundă, aflate la o altitudine de minim 50 de metri și maxim 3500 de metri. A436 poate fi folosit și împotriva țintelor fără blindaj aflate la o distanță de până la 2 kilometri și împotriva țintelor blindate aflate la o distanță de până la un kilometru.[2] Proiectilul incendiar-trasor BZR-83R, fabricat de Uzina Mecanică Plopeni (subsidiară ROMARM), poate perfora minim 20 de milimetri de blindaj aflat la 90° la distanța de 1000 de metri.

Sistemul antiaerian este tractat cu ajutorul camionului DAC 665T (6×6) cu trei punți. Acesta transportă și echipajul, format din cinci soldați, precum și muniția. Durata punerii în baterie este de aproximativ trei minute. Cele două trenuri ruloare, comandate hidraulic, sunt coborâte, iar tunul este stabilizat în patru puncte de sprijin (față/spate și două brațe laterale). Tunul antiaerian Model 1980 putea fi dotat opțional cu un sistem de conducere a focului ACT-30. Acesta era montat pe partea stângă a tunului și consta într-un radar cu bătaia maximă de 15 kilometri care determina parametrii de mișcare ai țintei, calcula soluția balistică și orienta automat tunul în plan vertical. Procesul dura 2 secunde. După 1990, tunurile A436 au fost modernizate la varianta A436M. Îmbunătățirile au vizat cadența, precizia și fiabilitatea.[3] Tunurile A436 sunt compatibile cu sistemul de apărare antiaeriană „Viforul”.

Variante

• A-436 - modelul original.
• A-436M - varianta modernizată după anii 1990.

Utilizatori

• Libia
•  România - în dotarea unor batalioane de apărare antiaeriană.

Tunul antiaerian Model 1980 a fost exportat în Libia și urma să fie exportat și în Mauritania în anul 1990.[4] Livrarea în Mauritania a tunului după anul 1990 este improbabilă.

Note

1. Situl breveteonline.ro^[nefuncțională]
2. „Situl russianammo.org”. Arhivat din original la 27 februarie 2018. Accesat în 19 octombrie 2011. 
3. Gabriel I. Năstase, Mihai Micador Nicolae, Provocări ale Mileniului III - Elemente ale reformei armatei române și ale reconversiei industriei de apărare., Editura Ion Basgan, București, 2006, ISBN 973-8941-04-0, pp. 226 și 234
4. „Jurnalul.ro: Generalul Stănculescu a tranzacționat armament contra pește oceanic din Mauritania”. Arhivat din original la 5 martie 2016. Accesat în 22 octombrie 2011. 

Bibliografie

• en Foss, Christopher F. (2011). Jane's Land-Based Air Defence 2011-2012. Janes Information Group. ISBN 978-0710629500.  Parametru necunoscut |coautori= ignorat (posibil, |author=?) (ajutor)