|
Smartphone
 Un smartphone (cuvânt englez cu traducerea „telefon inteligent”) este un telefon mobil multimedia multifuncțional, conectat la o rețea GSM sau UMTS. Dispunând și de o tastatură reală sau virtuală, el oferă funcționalitățile de PDA, agendă, calendar, navigare GPS, eventual și e-mail, calculator, cameră foto, cameră video și altele. De obicei el dispune și de un ecran sensitiv la atingere de tip touchscreen. Totuși cea mai spectaculoasă aplicație realizată deja pentru majoritatea modelelor de smartphone-uri este conexiunea la Internet, de exemplu, în cadrul unei rețele rapide de tip UMTS/HSDPA (3G). În acest caz, smartphone-ul necesită desigur și o aplicație browser specială, care mijlocește utilizatorului o mare parte din gama enormă de posibilități ale webului. Încă nu există un termen românesc corespunzător pentru smartphone. Un neologism propus este „intelifon”. IstoricDispozitive care puteau combina telefonia și calculul au fost conceptualizate în anii '70. Termenul smartphone a apărut în 1997, când telefonul Ericsson GS88 „Penelope” a fost descris ca fiind un Smart Phone. [1] La sfârșitul anilor 1990, au fost produse unele dispozitive hibride care au combinat hardware-ul de bază al telefonului mobil cu un sistem de operare PDA. Acestea au fost mai voluminoase decât telefoanele mobile sau PDA-urile dedicate, cu acces limitat la internet pentru e-mail, fax, mesaje text, navigarea pe web pe bază de text.  IBM Simon Personal Communicator (IBM Simon) de la compania americană IBM, a fost prezentat la expoziția de tehnologie COMDEX din 1992 [2] și pus în vânzare de compania americană de telecomunicații BellSouth în 1993. Pe lângă abilitatea de a efectua și a primi apeluri telefonice, Simon putea să trimită și să primească faxuri și e-mail-uri prin intermediul ecranului tactil. Hewlett-Packard a lansat în martie 1996, OmniGo 700LX, un palmtop PC HP 200LX cu telefon mobil Nokia 2110 atașat și software bazat pe memorie ROM. Compatibil cu DOS 5.0, putea să ruleze mii de titluri software existente, inclusiv versiunile anterioare ale Windows.  Nokia 9000 Communicator, a fost lansat în același an, conținea un PDA celular digital bazat pe Nokia 2110, cu sistemul de operare PEN/GEOS 3.0. Închis, dispozitivul era utilizat ca telefon celular digital. Nokia 9000 Communicator includea functionalitate SMS, email și fax, browser web, tastatură QWERTY, aplicatii precum calendar și calculator. În iunie 1999, Qualcomm a lansat pdQ, un telefon cu Palm PDA, CDMA, digital PCS (Personal Communications Service) integrat și conectivitate la internet. În același an firma japoneză NTT Docomo a lansat un model de smartphone care rula pe i-mode, un sistem de transmitere a datelor bazat pe limbajul cHTML ce oferea viteze de transmitere a datelor de până la 9,6 kbits/secundă pentru mesaje text, email și fax. Implementarea i-mode a adus, până la sfârșitul anului 2001, un total de aproximativ 40 de milioane de utilizatori. La începutul anului 2000, Ericsson Mobile Communications a lansat Ericsson R380, primul dispozitiv comercializat sub denumirea de smartphone. De asemenea a fost primul dispozitiv cu sistemul de operare Symbian OS care a devenit ulterior cel mai utilizat sistem de operare pentru smartphone-uri până în 2010. Primul virus informatic pe telefoanele mobile, "Timofonica", a provenit din Spania și a fost identificat de laboratoarele antivirus din Rusia și Finlanda în iunie 2000. "Timofonica" a trimis mesaje SMS pe telefoanele mobile GSM prin operatorul MoviStar. În 2001 compania canadiană RIM a lansat pe piață modelul BlackBerry, un smartphone care a permis pentru prima dată și comunicații e-mail mobile (prin rețeaua GSM). Include și o tastatură reală dar de mici dimensiuni. Începând cu anul 2006, este dezvoltată tehnologia 3G și 3.5G, permițând o rată maximă de recepție de 3,6 Mbit/s apoi extinsă la 14 și 42 Mbit/s (HSPA+).  În anul 2007, Apple Inc. lansează seria iPhone, telefoane mobile care foloseau iOS sistemul de operare Apple. iPhone s-a remarcat pentru ecranul mare cu interfață multitactilă și tastatură virtuală, un media center mobil și ușor de folosit. În 2008 a fost lansat HTC Dream, primul telefon mobil ce folosea sistemul de operare Android. În anul 2012, numărul smartphone-urilor Android active a depășit 500 milioane. Începând cu anul 2010, smartphone-urile au integrat software de asistenți virtuali cum ar fi Apple Siri, Amazon Alexa, Google Assistent, Microsoft Cortana, BlackBerry Assistant și Samsung Bixby. Tehnologia curved-OLED (ecran TV curbat) a fost introdusă în decembrie 2013, prin modelele Samsung Galaxy Round și LG G Flex. În 2013, 4G este prezent în câteva zeci de țări. Majoritatea smartphone-urilor produse după 2012 au 4G LTE de bandă largă de mare viteză. La începutul anului 2014, sunt introduse smartphone-uri cu ecrane Quad HD tehnologie deja utilizată la monitoare și televizoare. În același an au fost lansate modelele Samsung Galaxy S5, Sony Xperia Z1S și Sony Xperia Z2 rezistente la praf și la apă până la un metru adâncime. [3] [4] HardwareDisplayTehnologiile de afișare în smartphone-urile moderne sunt de două tipuri principale: LCD și LED având fiecare variantele sale. (https://www.topproductcenter.com/juicing-machines-reviews-2020/[nefuncțională]) LCD (Liquid Crystal Dysplay): Tehnologia LCD a înlocuit monitoarele TV de tip CRT, însă ea este utilizată și pentru ecranele telefoanelor, tabletelor și altor dispozitive electronice. Din aceasta s-au dezvoltat ulterior numeroase alte ecrane de tip LCD, cum ar fi TFT, TN, IPS, S-IPS sau Super LCD.
OLED (Organic Light-Emitting Diode): Tehnologia Oled are un principiu de funcționare complet diferit. s-au desprins mai multe variante ale tehnologiei OLED:
AcumulatorFuncționarea telefonului inteligent este asigurată de o baterie de acumulatoare electrice care poate asigura o autonomie de până la 72 de ore. Acumulatoarele telefoanelor utilizează în mod obișnuit tehnologia litiu-ion, și sunt fie detașabile, fie integrate în dispozitivele mobile. ProcesorulRealizat in tehnologie System-on-a-Chip (SoC) este probabil cea mai importantă componentă prezentă într-un smartphone. Acesta include procesorul propriu-zis care poate fi multi-core cu până la 10 nuclee, unitatea grafică (GPU - Graphics Processing Unit), controlerele pentru memoria RAM/ROM și modemul LTE. Memorie și stocareOrice smartphone nu poate funcționa fără utilizarea memoriei RAM și a memoriei ROM.
ModemTelefoanele inteligente necesită modemuri LTE, componente de comunicații pentru a primi și trimite mesaje text sau navigare pe net. Fiecare producător SoC are propria marcă de modemuri, printre care Apple, Qualcomm, Samsung, HiSilicon, MediaTek și alții. Cameră fotoCamera foto este una dintre cele mai importante caracteristici ale unui smartphone.
Autofocus: Focalizarea subiectului se referă la surprinderea conturului și detaliilor acestora, fără părți blurate (estompate). Autofocusul trebuie să fie cât mai rapid și cât mai precis.
Majoritatea telefoanelor inteligente sunt dotate cu autofocus cu detecție facială, iar cele din gama premium includ autofocus dual pixel.
SenzoriÎntr-un smartphone există mai mulți senzori integrați, tipul acestora depinde de modelul smartphone-ului. Dotarea standard cuprinde un accelerometru, senzor de poziție (giroscop), senzor de proximitate, de recunoaștere a luminii, magnetometru, senzor magnetic respectiv busolă electronică. Modelele de top, cum ar fi Samsung Galaxy S4 pot avea până la zece senzori.
SoftwareFuncțiile sunt realizate cu ajutorul aplicațiilor software, care lucrează sub un sistem de operare specific. Pe un smartphone se pot programa și instala aplicații suplimentare care îi lărgesc posibilitățile, numite în general app (plural: apps). Cele mai multe telefoane mobile conțin mai multe aplicații incluse ca software preinstalat, cum ar fi browser web, client de e-mail, calendar, program de cartografiere, suporturi media sau alte aplicații. Unele aplicații preinstalate pot fi eliminate prin dezinstalare, lăsând astfel mai mult spațiu de stocare. Aplicațiile care nu sunt preinstalate sunt de obicei disponibile prin intermediul platformelor de distribuție numite magazine de aplicații. Acestea sunt de obicei operate de proprietarul sistemului de operare mobil, cum ar fi App Store (Apple), Google Play (Android), Microsoft Store (Windows Phone) și App World (BlackBerry). Unele aplicații sunt gratuite, în timp ce altele trebuie cumpărate. Sistem de operare Sistemul de operare este software-ul care realizează interfața între utilizator și componentele hardware ale telefonului. Sistemele de operare pentru smartphone pot fi de tipul proprietar, third- party proprietar sau open-source.
Android smartphone
Articol principal: Sistem de operare#Sistem de operare mobil
VânzăriÎn 2009 vânzările de smartphone-uri la nivel global au fost de 179 milioane de bucăți.[12] În 2015 cifra a ajuns la un miliard.[13] În Uniunea Europeană modelele mai noi de smartphone-uri conduc topurile: în Germania, Galaxy S7 (6,6%), Galaxy S7 Edge (5%), Galaxy S5 (4,6%). În Marea Britanie, pe primul loc este Samsung S7 Edge (8,4%), Samsung Galaxy S6 (7,1%) și Samsung Galaxy S7 (7%). Noile telefoane S8 și S8+ au intrat în top 10 cu cote de piață de 3,6% și 2,4%.
Producători și cota de piațăPe piața românescă sunt prezenți in 2018 peste 65 de producători de telefoane mobile inteligente, concurența fiind acerbă pe toate segmentele de preț. Pe plan global liderul de necontestat după ponderea de piață a rămas și în acest an Samsung, cu o cotă de piața de 21%. Apple, care până în 2017 a fost al doilea mare producător de telefoane inteligente, deși are o pondere de piața de 12,1% a pierdut această poziție în favoarea competitorului chinez Huawei, a cărui pondere de piața este de 15,8%. Pe locurile 4, 5 și 6 dupa ponderea de poață la nivel global se află alti trei producători chinezi, Xiaomi cu 9,3%, Oppo cu 8,6% și Vivo cu 7%. Producători precum LG și Lenovo abia au reușit să obțină o pondere de piață de 3% iar HTC și Asus nu au reușit să ocupe fiecare nici măcar 1% din piața globală de telefoane mobile inteligente.[1] În RomâniaPiața de smartphone-uri din România este estimată la 4,4 milioane de unități în 2017. Samsung este liderul pieței locale de mobile cu o cotă de peste 50%, urmat de Huawei, care a depășit Allview ce se clasează pe locul trei.
Note
Legături externe
Vezi și
Bibliografie |
Portal di Ensiklopedia Dunia
