Sistemul celor trei epociSistemul celor trei epoci reprezintă un model de periodizare a preistoriei omenirii în trei perioade consecutive denumite după materialul folosit în fabricarea uneltelor: Acest sistem descrie evoluția societății europene și a fost criticat ca fiind foarte strict legat de tehnologia folosită în preistorie. OrigineIntroducerea acestui sistem este atribuită cercetătorului danez Christian Jürgensen Thomsen în anii 1820 care încerca să clasifice colecția de materiale arheologice a Muzeului Național al Danemarcei. Thomsen nu a fost primul care încerca să clasifice societățile preistorice după tipul de tehnologie folosită; cercetătorul francez Nicholas Mahudel a propus un sistem similar la începutul secolului XVIII. Thomsen a argumentat sistemul său ca o evoluție socială logică, astfel presupunea ca nimeni nu ar utiliza unelte de piatră daca ar exista deja tehnologia bronzului și ulterior a fierului. Sistemul creat de el a stat la baza primelor datări de piese arheologice și situri. ÎmpărțireÎn 1865 Epoca Pietrei în Eurasia a fost împărțită în paleolitic și neolitic după publicarea de către John Lubbock a lucrării sale Prehistoric Times. Alte subdiviziuni au fost adăugate spre a împărți fiecare epocă în trei perioade: timpuriu, mijlociu și târziu. Mai există de asemenea mezolitic sau epipaleolitic între epoca paleolitică și cea neolitică în anumite regiuni, perioade intrate în literatura de specialitate începând cu 1930. În unele regiuni descoperirile arheologice au făcut necesară introducerea unor alți termeni ca epoca cuprului sau calcolitic între neolitic și epoca bronzului. Termenul megalitic nu se referă la o epocă a preistoriei ci definește folosirea unor blocuri de piatră de mari dimensiuni în anumite construcții. DatareEvoluția cercetării științifice în seriere, tipologie, stratigrafie permit o mai exactă datare a pieselor și complexelor arheologice. Prin folosirea sistemului celor trei epoci nu se poate realiza decât o datare în cronologie relativă. Mari eforturi s-au făcut în a raporta acest sistem european la cronologia din Orientul Apropiat sau din Egiptul Antic mai ales pana la apariția metodelor moderne de cronologie absolută cum ar fi datarea cu carbon. DificultățiAcest sistem a fost dificil de aplicat în afara Europei. Unele societăți nu au evoluat la fel cu cele europene sărind diverse etape. De exemplu în Africa în unele regiuni neoliticul este urmat de epoca fierului; în zona amazoniană societățile de aici au rămas la stadiul de neolitic. De asemenea unele tehnologii au rămas la fel chiar și în evoluția societăților din Europa. De exemplu unele unelte de piatră s-au realizat chiar și în epoca fierului. De asemena unele obiecte de metal apar încă din neolitic. Alte terminologiiPractica folosirii numelui unui material pentru a caracteriza o perioadă din istoria omenirii se aplică constant. De pildă se folosesc termeni ca epoca siliciului (silicon age) spre a defini utilizarea masivă a calculatoarelor sau epoca petrolului (oil age) pentru a face referire la începutul secolului XX. S-a mai folosit termenul de epoca de jad (Jade Age) ca urmare a unor descoperiri făcute în provincia Liangzhu din China și se referă la o etapă premergătoare epocii bronzului din această regiune. Tabel explicativ
Vezi și
Bibliografie
|
Portal di Ensiklopedia Dunia