Nomazi sinti din provincia prusacă Rin (Germania), 1935.
Sinti (denumiți și Sinta sau Sinte; masc. sing. Sinto; fem. sing. Sintesa) sunt un subgrup de romi care trăiește în principal în Germania și în alte țări din Europa Centrală și care este format în prezent din aproximativ 200.000 de persoane.[1][2][3] Etnicii sinti erau în mod tradițional nomazi, dar astăzi doar o mică parte dintre ei au rămas nesedentarizați. În vremurile de demult, ei trăiau frecvent la marginea localităților. Etnicii sinti din Europa Centrală (mai ales Germania) sunt strâns înrudiți cu etnicii romi din subgrupul Manouche, care trăiesc în Franța.[4] Ei vorbesc varianta Sinti-Manouche a limbii romani, care prezintă o puternică influență germană.[1][4] Originea populației sinti, ca și a întregului popor rom, se află în general pe Subcontinentul Indian. În timp ce locuitorii regiunii Sindh din partea vestică a Subcontinentului Indian au fost menționați în anul 1100 de către cronicarul arab Meidani, nu este clar dacă aceștia sunt strămoșii etnicilor sinti moderni, deși ceea ce este clar este că etnicii sinti și ceilalți etnici romi își au originea în partea nordică a Subcontinentului Indian.[5][6]
Etimologie și origine
Originea numelui este contestată.[7] Cercetătorul Jan Kochanowski și mulți etnici sinti credeau că acest nume derivă din Sindhi, numele unui popor din provincia Sindh a Indiei medievale (o regiune aflată acum în sud-estul Pakistanului).[5][8] Cercetătorul Yaron Matras a susținut că „sinti” este un termen ulterior folosit de această populație romă abia din secolul al XVIII-lea și, cel mai probabil, un împrumut lingvistic european.[8][9] Lingvistul rom Ronald Lee a precizat că originea numelui se află probabil în cuvântul german „Reisende” („călători”).[10]
Un studiu recent al cercetătorilor indieni și estoni a identificat asemănări genetice între bărbații indieni și bărbații romi europeni din eșantionul analizat.[11] Lingvistul N. B. G. Kazi a declarat că toți romii provin din regiunea indiană Sindh.[12]
Istoric
Sinti sunt un subgrup de romi care trăiesc în principal în Germania.[2] Ei au sosit în Austria și Germania în Evul Mediu târziu (ca. 1250–1500), în cursul emigrării romilor de pe Subcontinentul Indian,[13] și s-au împărțit ulterior în două grupuri: Eftavagarja („Cele șapte caravane”) și Estraxarja („din Austria”).[14] Etnicii sinti au ajuns în Germania înaintea anului 1540.[15] Cele două grupuri s-au extins ulterior pe un areal geografic mai larg: Eftavagarja în Franța, Portugalia și Brazilia, unde sunt numiți „Manouches”, iar Estraxarja în Italia și Europa Centrală, în principal în țările actuale Croația, Slovenia, Ungaria, România, Cehia și Slovacia, unde au primit diverse denumiri regionale.[16]
Populația sinti a migrat în Germania la începutul secolului al XV-lea. În ciuda prezenței lor îndelungate, etnicii sinti erau considerați în general ca hoți și cerșetori și au fost înscriși de poliție, până în 1899, într-un registru central al etnicilor sinti, romi și ieniși. Autoritățile Germaniei Naziste i-au considerat inferiori rasial (vezi Nazismul și rasa) și i-au persecutat pe tot teritoriul Germaniei – Legile de la Nürnberg din 1935 au fost interpretate adesea ca fiind aplicabile lor, la fel ca și evreilor.[17]
Adolf Eichmann a recomandat ca Germania Nazistă să rezolve „chestiunea țiganilor” simultan cu chestiunea evreiască, ceea ce a dus la deportarea populației sinti pentru a elibera spațiu unde să fie construite case pentru etnicii germani.[18] Unii etnici sinti au fost trimiși în Polonia sau în alte părți (unii dintre ei au fost deportați în Iugoslavia de către poliția din Hamburg în 1939[19]), alții au fost constrânși să trăiască izolați în zone închise, iar mulți dintre ei au fost uciși în cele din urmă în camerele de gazare.[20] Un număr mare de etnici sinti și romi au fost transportați în lagărele de la Auschwitz-Birkenau, unde au fost internați într-o secțiune specială, numită „lagărul de țigani”. Doctorul Josef Mengele a efectuat adesea unele dintre experimentele sale infame pe etnici romi și sinti. La 2 august 1944 „lagărul de țigani” a fost închis și aproximativ 4.000 de etnici sinti și romi au fost gazați în noaptea de 2–3 august și arși în crematorii. Data de 2 august este marcată ca Ziua Europeană de Comemorare a Holocaustului împotriva etnicilor romi și sinti.[21]
În lagărele de concentrare, etnicii sinti erau obligați să poarte fie un triunghi negru, indicând clasificarea lor ca „asociali” („inadaptați”),[22] fie un triunghi maro, rezervat în mod special etnicilor sinti, romi și ieniși.
Monument memorial amplasat la Nürnberg, vizavi de clădirea de pe Frauentorgraben 49 ce a găzduit cândva sala de bal a clubului Asociației Culturale și Industriale, unde au fost adoptate legile de la Nürnberg la 15 septembrie 1935
Deportarea etnicilor sinti și romi din orașul german Asperg, 22 mai 1940
Placă memorială amplasată la Düsseldorf-Lierenfeld pentru comemorarea etnicilor sinti uciși
Monument memorial amplasat la Ravensburg pentru comemorarea a 29 de etnici sinti uciși la Auschwitz
^ abKalaydjieva, Luba; Gresham, David; Calafell, Francesc (). „Genetic studies of the Roma (Gypsies): A Review”. BioMed Central Medical Genetics. 2 (5): 5. doi:10.1186/1471-2350-2-5. PMC31389. PMID11299048. Individual groups can be classified into major metagroups: the Roma of East European extraction; the Sinti in Germany and Manouches in France and Catalonia; the Kaló in Spain, Ciganos in Portugal and Gitans of southern France; and the Romanichals of Britain.
^Sturman, Janet (). The SAGE International Encyclopedia of Music and Culture. SAGE Publications. ISBN978-1-5063-5337-1. The ancestors of today's 12 to 15 million Roma came from India about 1,000 years ago, and their descendants eventually migrated to six continents. The Romanic language language is most closely related to Punjabi and Hindi and is still spoken by millions of Roma and Sinti (Romani people of Central Europe).
^Stauber, Roni; Vago, Raphael (). The Roma: a Minority in Europe: Historical, Political and Social Perspectives. Central European University Press. ISBN978-963-7326-86-8. Already in 18th and 19th century scholarly discussions, the name 'Sinti' was associated occasionally with that of the Indian province of Sindh. There is, in fact, no connection at all. The word 'Sinti' has the inflection typical of a European loanword in Romani, and cannot have been part of the original Indian vocabulary of the language. The fact that it is found solely among Romani speakers in Germany and neighboring regions and only more recent sources, suggests that it is a later borrowing into this specific dialect of Romanic, and was not part of the language in pre-European times.
^Margalit, Gilad; Matras, Yaron (). „Gypsies in Germany-German Gypsies? Identity and Politics of Sinti and Roma in German”. În Stauber, Roni; Vago. The Roma: A Minority in Europe: Historical, Political and Social Perspectives. Budapest: Central European University Press. p. 105. ISBN978-1-4294-6253-2. OCLC191940451. [U]p to the late 18th century the Sinti referred to themselves as ‘Kale’ (lit. ‘blacks’). The term ‘Sinti’ or ‘Sinte’ (see below) may be found in 18th and 19th century linguistic documentation alongside ‘Kale,’ and appears to have been borrowed from the secret vocabulary of the Yenish travelers, perhaps because of its usefulness in concealing ethnic identity. Only toward the late 19th century does the self-appellation ‘Sinti’ replace ‘Kale’ entirely in Germany.
Walter Winter, Struan Robertson (traducător). Winter Time: Memoirs of a German Who Survived Auschwitz. Hertfordshire Publications, (2004), ISBN: 1-902806-38-7.
