|
S. Damian
S. Damian, menționat uneori Sami Damian, (n. Samuel Druckmann; n. , Alba Iulia, Alba, România – d. ) a fost un critic literar și eseist evreu născut în România. BiografieS-a născut cu numele de Samuel Druckmann în familia funcționarului Carol Ludovic Druckmann și al soției sale, Pessia (n. Abraham).[3] StudiiA urmat studii elementare la București (1937-1941), studii gimnaziale și liceale la Liceul „Cultura Max Aziel” (1941-1948) și Liceul „Sf. Sava” din București (1948-1949), apoi Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” și Facultatea de Filologie a Universității din București (1950-1955), susținându-și examenul de licență în 1972.[3] Activitatea literarăA lucrat ca redactor la revistele Contemporanul (1951-1954), Gazeta literară (1954-1970) și România literară (1970-1973), redactor-șef adjunct la revista Luceafărul (1973-1974) și redactor la Studioul „Animafilm” (1974-1976).[3] A debutat editorial prin 1955-1956 cu volume de critică literară, scrise în spiritul dogmatismului epocii și semnate cu pseudonimul S. Damian.[4] Marginalizat o perioadă, s-a autoexilat în RFG în 1976[3][5] (unde a lucrat între anii 1976-1995 ca lector de limba și literatura română la Universitatea din Heidelberg[3] și a condus Catedra de Limba și Literatură Română a Seminarului de Romanistică a aceluiași institut de învățământ superior[4][6]), de unde a trimis manuscrise pentru cărți, studii numeroase, bine alcătuite, care au apărut în diverse publicații, la edituri din România.[7] După evenimentele din decembrie 1989, a revenit la profesiunea de critic, dând la tipar, în România, mai multe culegeri de eseuri, cuprinzând intervenții pe teme politice, comentarii de cărți și de autori.[8] Din 1996 a fost căsătorit cu Simona Timaru-Druckmann, la Heidelberg. În 1998 a apărut volumul lui Ion Negoițescu „Dialoguri după tăcere. Scrisori către S. Damian”. A avut un frate geamăn, Marcel.[9] Scrieri
Premii și distincții
Note
Bibliografie
|
||||||||||||||||||||||||||
Portal di Ensiklopedia Dunia
