Romulus Dimitriu
Romulus Dimitriu (n. 1892 - d. 17 ianuarie 1981) a fost un general român, care a luptat în al Doilea Război Mondial. A fost decorat pe 25 noiembrie 1941 cu Ordinul „Coroana României” cu spade, în gradul de Comandor, cu panglică de „Virtutea Militară” „pentru priceperea și energia cu care a organizat și condus acțiunea de curățirea satului Țiganca, în contraatacul dat de rezerva Corpului de Armată în zona Diviziei de Gardă și formarea capului de pod dela Fălciu”.[2] Romulus Dimitriu a fost făcut prizonier la 2 februarie 1943 în timpul luptelor de la Stalingrad și a fost prizonier de război în perioada 1943 - 1945. În prizonierat a aderat la „mișcarea antifascistă” și a contribuit în mod decisiv la constituirea celei de a doua divizii de voluntari români (dintre prizonierii aflați pe teritoriul U.R.S.S.)[3]. În 1945 a fost numit locțiitor al comandantului diviziei Horia, Cloșca și Crișan. În perioada 1 iulie 1947 - 2 mai 1949, generalul de corp de armată Romulus Dimitriu a condus Regiunea a III-a Militară, cu sediul la Cluj. Decorații
Note
Lectură suplimentară
Legături externe |
Portal di Ensiklopedia Dunia