|
Robert Klein
Robert Klein (n.9 septembrie 1918 Timișoara - april 1967 Settignano) a fost un filozof și istoric de artă francez și istoric al ideilor, evreu originar din România. S-a distins prin cercetarea scrierilor artiștilor din perioada Renașterii. BiografieAnii de tinerețeRobert Klein s-a născut în anul 1918 la Timișoara, pe atunci în Regatul Ungariei din cadrul Imperiului Austro-Ungar, într-o familie de evrei germanofoni și ungarofoni. În anii 1936-1937 a studiat medicina la Universitatea din Cluj, studii pe care le-a întrerupt pentru ca în anul 1937 să se înscrie la studii de filozofie la Universitatea germană din Praga. În urma evenimentelor legate de Acordul de la München și creșterea influenței nazismului în rândul germanilor din Cehia, a trebuit să întrerupă studiile și să se întoarcă în România. În anii 1938-1939 a studiat și la facultatea de științe a Universității din București, apoi a fost recrutat în armata română.[7] După intrarea României în cel de-al Doilea Război mondial în 1941, Klein a fost trimis ca evreu în tabere de „munci obligatorii”. După schimbarea situației ca urmare a loviturii de stat din 23 august 1944 el s-a înrolat ca soldat voluntar în armata română, care a întors armele contra Germaniei și a Ungariei și a participat la luptele de pe teritoriul Transilvaniei, Ungariei și Cehoslovaciei. După terminarea războiului a absolvit, în 1947, studii de filozofie modernă la Universitatea din București. În FranțaA plecat apoi la Paris cu o bursă acordată de guvernul francez. Între timp în România puterea a fost luată de comuniști. Klein a cerut azil politic, și i s-a retras cetățenia română, odată cu asta anulându-i-se și bursa de studii [8]. A rămas în capitala Franței ca apatrid până la sfârșitul vieții și a trăit o vreme în condiții precare, lucrând, între altele, ca spălător de vase în restaurante sau dând lecții particulare [9], iar mai apoi ca autor de recenzii și articole în reviste de specialitate. În anul 1953 Klein a obținut la Sorbona diploma de studii superioare în estetică cu lucrarea „Ars et Technè dans la tradition dePlaton à Giordano Bruno” sub îndrumarea lui Étienne Souriau, iar în 1959 o diplomă de secția a IV-A [10] din partea Școlii practice de studii avansate (École pratique des hautes études) pentru studiul critic al cărții „l'Idea del Tempio della pittura” a lui Giovanni Paolo Lomazzo (1590, Milano). În anii 1954-1958 Klein a fost secretarul lui Augustin Renaudet, istoric și cercetător al umanismului la École pratique des hautes études, iar in anii 1958-1962 colaborator al ispanistului Marcel Bataillon la Collège de France, de asemenea colaborator al lui André Chastel, care era elevul lui Renaudet. În 1954, împreună cu Chastel, a organizat pentru guvernul belgian expoziția "L'Europe humaniste" (catalogul căreia a fost publicat în 1963). A participat la redactarea revistei „Bibliothèque d'Humanisme et Renaissance”, pentru care a redactat mai multe recenzii. A cooperat de în de-aproape și cu Enrico Castelli de Gattinara di Zubiena și cu revista „Archivo di Filosofia” în care a publicat mai multe scrieri. În anii 1962-1965 a fost atașat de cercetare la CNRS (Centrul Național de Cercetări Științifice), iar in 1966 a predat istoria artei la Universitatea din Montreal. În vara anului 1966 a fost trimis ca bursier la Villa I Tatti din Florența, Centrul Harvard de studii ale Renașterii italiene. În aprilie 1967, la câtva timp după sinuciderea în Statele Unite a prietenei sale, văduvă emigrantă din România și mamă a unui copil, Klein s-a sinucis pe un deal la Settignano, la vârsta de 49 ani, lăsând o bună parte din cercetările sale nepublicate sau neterminate. ManuscriseleAndré Chastel și Henri Zerner au recuperat la Florența documentele lăsate de Klein. André Chastel a publicat postum, în 1970, la editura Gallimard, o culegere de articole ale lui Klein, sub titlul „La Forme et l'Intelligible”. În 2013 Zerner a donat manuscrisele lui Klein aflat in posesia sa Institutului național de istoria artei din Paris. Ele au început să fie publicate sub îngrijirea lui Jérémie Koering de la Centrul André Chastel de la Sorbona. Koering a publicat prima teză a lui Klein „Estetique de la techne”. Klein a propus în ea un nou model în gândirea despre arta Renașterii, care nu se mai baza pe gândirea neo-platonică care dădea întâietate formei și încorporării ei în materie, ci pe techne - noțiune a lui Aristotel, care se referea la procesul creației artistice. Prin aceasta a adus o completare concepției exprimate de Panofsky în eseul sau fundamental „Ideea” din anul 1924. Klein este considerat cel mai dotat colaborator al lui André Chastel. Versat în domeniul filozofiei, a admirat pe Erwin Panofsky și abordarea interdisciplinară a istoriei artei în tradiția lui Jacob Burckhardt. [11] In Memoriam
Instituțiile amintite au început să ofere anual burse Robert Klein pentru studii în istoria artei. Scrieri
(Imaginația ca vestmânt al sufletului la Marsilio Ficino și Giordano Bruno)
Legături externe
Note și referințe
|
||||||||||||||||||||||||||
.svg){kind=small}
Portal di Ensiklopedia Dunia
