PsalmiPsalmii reprezintă o parte a Bibliei ebraice constituită din 150 de poeme în vers alternat ebraic, numit și rimă de idei, în proză. Conținutul lor este de rugăciune și cântare, cât și de catharsis (blestemele davidice) ori rezumat al istoriei biblice. Psalmii au un rol important atât în liturgia evreiască, precum și în creștinism. EtimologieNumele evreiesc este Tehilim, תְהִלִּים, ("cântece de laudă"). Numele din limba română provine de la grecescul psalmoi, Ψαλμοί, "cântări acompaniate la harpă". AutorTradiția religioasă asociază psalmii regelui David, Asaf, Fii lui Core (Adolescenții beat? Fiii Corei-Persefona?), Moise, Solomon, Heman, Ethan, ca și psalmi neatribuiți, ori Cântări ale treptelor pascale spre Ierusalim, ori 137 al Robilor din Babilon, dar în realitate se pare că sunt mai mulți autori, situație întâlnită la toate cărțile Bibliei. 72 de psalmi (36 + 36) sunt atribuiți Regelui David, răsfirați în toate cele 5 „cărți„ ale cărții istorice biblice canonice a Psalmilor. ClasificareCorespunzător celor cinci cărți ale Pentateuhului, psalmii se împart în:[1]
Note
Lectură suplimentară
Legături externe
|
Portal di Ensiklopedia Dunia