Premiul Saharov

Premiul Saharov
Ceremonia de premiere din 2009 din Parlamentul European.
Prezentat de	Parlamentul European
Data	1988
Loc	Strasbourg
Țara	Franța
Premiu	50.000 €[1]
Prima decernare	1988
Ultima decernare	2021
Deținut actual de	Aleksei Navalnîi
Site oficial	Website
Modifică text

Premiul Saharov pentru libertatea de gândire, numit după fizicianul și disidentul Andrei Saharov, este un premiu înființat în decembrie 1988 de către Parlamentul European. Acesta este acordat în fiecare an persoanelor fizice sau organizațiilor care și-au dedicat viața apărării drepturilor omului și a libertății de gândire.[2] Selecția candidaților este întocmită de Comisia pentru Afaceri Externe și de Comisia de Dezvoltare din cadrul Parlamentului European, iar câștigătorul este anunțat în luna octombrie.[1] Din 2010, premiul este însoțit de suma de 50.000 €.[1]

Primul premiu a fost acordat în comun lui Nelson Mandela și lui Anatoli Marchenko. De asemenea, premiul a fost acordat de-a lungul timpului și diferitor organizații, prima dintre ele fiind Mamele din Plaza de Mayo din Argentina în 1992.

Câștigătorii Premiului Saharov

Nelson Mandela a fost primul câștigător al premiului, alături de Anatoli Marchenko.

Taslima Nasrin, câștigătoarea din 1994, trăiește din iunie 2011 în New Delhi în exil.

Ibrahim Rugova a fost primul președinte al Republicii Kosovo până la moartea sa din ianuarie 2006.

Membrele grupului Femeile îna lab, care au primit premiul în 2005, demonstrând în Havana, Cuba.

Jafar Panahi, regizor de film iranian, a primit premiul alături de Nasrin Sotoudeh în 2012.

An	Câștigător	Țară de origine	Note	Surse
1988	Mandela, NelsonNelson Mandela	Africa de Sud	Activist care a luptat împotriva politicilor de apartheid; odată cu alegerea sa în fruntea Congresului Național African, acesta a reprezentat rezistența persoanelor de culoare împotriva regimului de oprimare și a devenit primul președinte al Africii de Sud	[3]
1988	Marchenko, AnatoliAnatoli Marchenko (postmortem)	URSS	Autor, disident și activist pentru drepturile omului	[3]
1989	Dubček, AlexanderAlexander Dubček	Cehoslovacia	Politician slovac care a devenit figura reprezentativă a mișcării de reformare din Cehoslovacia din 1968	[3]
1990	Aung San Suu Kyi	Burma	Reprezentantă de seamă a partidului politic birmanez Liga Națională pentru Democrație, a fost trimisă în închisoare de către junta militară aflată la putere și a petrecut mai mult de 13 ani în arest la domiciliu	[4]
1991	Demaçi, AdemAdem Demaçi	RSF Iugoslavia	Politician care a petrecut 32 de ani în închisoare, întemnițat pentru că a luptat pentru drepturile fundamentale ale albanezilor din Kosovo	[3]
1992	Mamele din Plaza de Mayo	Argentina	Grup de femei din Argentina care luptă pentru un sistem judecătoresc independent, schimbări politice și pace, ale căror copii au dispărut în Războiul murdar.	[4]
1993	Oslobođenje	Bosnia și Herzegovina	Ziar balcanic care a continuat să lupte pentru apărarea Bosniei-Herzegovina ca stat multi-etnic după ce sdiul său din Sarajevo a fost distrus	[4]
1994	Nasrin, TaslimaTaslima Nasrin	Bangladesh	Fost medic, autoare feministă care și-a dedicat viața luptei pentru stoparea opresiunii femeilor și a fundamentalismului religios în Bangladesh	[4]
1995	Zana, LeylaLeyla Zana	Turcia	Prima femeie parlamentar de etnie kurdă, care a fost închisă 10 ani pentru că a vorbit în limba maternă în Parlamentul Turciei	[3]
1996	Jingsheng, WeiWei Jingsheng	China	Disident chinez, susținător al democrației și drepturilor omului	[4]
1997	Ghezali, SalimaSalima Ghezali	Algeria	Jurnalistă și scriitoare algeriană, promotoare a libertății mediatice și a drepturilor femeilor	[4]
1998	Rugova, IbrahimIbrahim Rugova	RF Iugoslavia	Politician albanez și primul președinte al Republicii Kosovo	[3]
1999	Gusmão, XananaXanana Gusmão	Timorul de Est	Primul președinte al Timorului de Est	[5]
2000	Basta ¡Basta Ya!	Spania	Organizație care luptă împotriva terorismului	[6]
2001	Peled-Elhanan, NuritNurit Peled-Elhanan	Israel	Activist pentru pace	[3]
2001	Ghazzawi, IzzatIzzat Ghazzawi	Palestina	Scriitor și profesor	[3]
2001	Kamwenho, Dom ZacariasDom Zacarias Kamwenho	Angola	Arhiepiscop și activist din Angola	[3]
2002	Payá, OswaldoOswaldo Payá	Cuba	Activist cubanez care s-a opus regimului lui Fidel Castro	[7]
2003	Annan, KofiKofi Annan (și ONU)	—	Laureat al Premiului Nobel pentru Pace și ulterior al șaptelea Secretar General al Organizației Națiunilor Unite	[3]
2004	Asociația jurnaliștilor din Belarus	Belarus	Organizație nonguvernamentală care luptă pentru „a asigura libertatea de exprimare și drepturile de a primi și distribui informații și pentru promovarea standardelor profesionale ale jurnalismului”	[8]
2005	Doamnele în alb	Cuba	Mișcare de opoziție din Cuba formată din soții și alte rude de sex feminin ale disidenților închiși	[9]
2005	Reporteri fără frontiere	—	Organizație nonguvernamentală din Franța care luptă pentru libertatea presei	[9]
2005	Ibrahim, HauwaHauwa Ibrahim	Nigeria	Avocat pentru drepturile omului	[9]
2006	Milinkievič, AlaksandarAlaksandar Milinkievič	Belarus	Politician ales de Forțele Democrate Unite din Belarus drept candidat comun al opoziției la alegerile prezidențiale din 2006	[10]
2007	Mahmoud Osman, SalihSalih Mahmoud Osman	Sudan	Avocat pentru drepturile omului	[4]
2008	Jia, HuHu Jia	China	Activist și disident chinez	[11]
2009	Memorial	Rusia	Organizație rusă pentru drepturile omului	[12]
2010	Fariñas, GuillermoGuillermo Fariñas	Cuba	Doctor, jurnalist și disident cubanez	[13]
2011	Asmaa Mahfouz, Ahmed al-Senussi, Razan Zaitouneh, Ali Farzat, Mohamed Bouazizi (postmortem)	Egipt  Libia  Siria  Siria  Tunisia	Cinci reprezentanți ai poporului arab, în recunoașterea și susținerea unității lor pentru libertate și drepturile omului	[14]
2012	Jafar Panahi Nasrin Sotoudeh	Iran	Activiști iranieni, Sotoudeh este avocat, iar Panahi este regizor de film	[15][16]
2013	Malala Yousafzai	Pakistan	Activistă pentru drepturile femeilor și educație	[17]
2014	Denis Mukwege	Republica Democratică Congo	Ginecolog care a tratat victimele violului în grup	[18]
2015	Raif Badawi	Arabia Saudită	Scriitor și activist din Arabia Saudită și creatorul site-ului web Free Saudi Liberals	[19]
2016	Nadia Murad Basee	Irak	Activistă a drepturilor omului a poporului yazidi și fiind una dintre persoanele care au fost răpite de Statul Islamic	[20]
	Lamiya Aji Bashar
2017	Opoziția Democratică din Venezuela	Venezuela	Membrii Adunării Naționale (Juan Requesens, Julio Borges și alții) și toți deținuții politici enumerați de Foro Penal Venezolano reprezentați de Leopoldo López, Antonio Ledezma, Daniel Ceballos, Yon Goicoechea, Lorent Saleh, Alfredo Ramos și Andrea González. Președintele Parlamentului European, Antonio Tajani, a declarat că premiul a reafirmat „sprijinul ferm acordat de către UE Adunării Naționale ale Venezuelei alese în mod democratic” pentru a cere „tranziția pașnică spre democrație pe care poporul venezuelean o cere cu disperare”. Premiul a fost considerat ca recompensă a „curajului activiștilor și protestatarilor în fața represiunii guvernului lui Nicolas Maduro”..[21] .[22]	[21]
2018	Oleg Sentsov	Ucraina	Regizor de film, simbol al luptei pentru eliberarea prizonierilor politici deținuți în Russia și în lumea întreagă	[23]
2021	Aleksei Navalnîi	Rusia	Disident politic și activist anti-corupție	[24]
2022	Poporul ucrainean	Ucraina	Acordat ucrainenilor care „apără democrația, libertatea și domnia legii după invazia rusească	[25]
2023	Mahsa Amini	Iran	Moartea Mahsei Amini în circumstanțe suspecte a dus la proteste pe scară largă, adesea sub sloganul „Femeie, viață, libertate”.	[26]
	Mișcarea Femeie, Viață, Libertate

Note

1. ^ „Sakharov Prize for Freedom of Speech” (în engleză). Parlamentul European. Accesat în 20 octombrie 2012. 
2. „1986: Sakharov comes in from the cold” (în engleză). BBC News. 23 decembrie 1986. Accesat în 29 octombrie 2012. 
3. ^ „20 years of the Sakharov Prize: Human rights and reconciliation” (în engleză). Parlamentul European. 28 octombrie 2008. Accesat în 22 octombrie 2010. 
4. ^ „Sakharov Network calls for immediate release of Aung San Suu Kyi, Sakharov Prize laureate 1990” (în engleză). Reporteri fără frontiere. 15 mai 2009. Accesat în 23 octombrie 2010. 
5. „Gusmão receives EU Sakharov prize” (în engleză). BBC News. 15 decembrie 1999. Accesat în 21 octombrie 2010. 
6. „Basque group wins peace prize” (în engleză). BBC News. 26 octombrie 2000. Accesat în 21 octombrie 2010. 
7. „Cuban dissident collects EU prize” (în engleză). BBC News. 17 decembrie 2002. Accesat în 21 octombrie 2010. 
8. „Europeans Honor Belarusian Association of Journalists”. Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii. 9 noiembrie 2004. Arhivat din originalul de la 19 mai 2009. Accesat în 22 octombrie 2010. 
9. ^ Gibbs, Stephen (14 decembrie 2005). „Cuba 'bars women from prize trip'” (în engleză). BBC News. Accesat în 21 octombrie 2010. 
10. „Belarussian takes EU rights award” (în engleză). BBC News. 26 octombrie 2006. Accesat în 21 octombrie 2010. ^[nefuncțională]
11. „China dissident wins rights prize” (în engleză). BBC News. 17 decembrie 2008. Accesat în 21 octombrie 2010. 
12. „Russia rights group wins EU prize” (în engleză). BBC News. 22 octombrie 2009. Accesat în 21 octombrie 2010. ^[nefuncțională]
13. „Cuba dissident Farinas awarded Sakharov Prize by EU” (în engleză). BBC News. 21 octombrie 2010. Accesat în 21 octombrie 2010. 
14. „Sakharov Prize for Freedom of Thought 2011” (în engleză). Parlamentul European. Accesat în 27 octombrie 2011. 
15. Saeed Kamali Dehghan (26 octombrie 2012). „Nasrin Sotoudeh and director Jafar Panahi share top human rights prize”. The Guardian (în engleză). Arhivat din original la 30 octombrie 2012. Accesat în 26 octombrie 2012. 
16. „Nasrin Sotoudeh and Jafar Panahi – winners of the 2012 Sakharov Prize” (PDF) (în engleză). Parlamentul European. Accesat în 27 octombrie 2012. 
17. „copie arhivă”. CNN (în engleză). 10 octombrie 2013. Arhivat din originalul de la 15 octombrie 2013. Accesat în 27 decembrie 2018. 
18. „DR Congo doctor Denis Mukwege wins Sakharov prize”. BBC News. 21 octombrie 2014. Arhivat din originalul de la 22 octombrie 2014. Accesat în 27 decembrie 2018. 
19. „Raif Badawi wins Sakharov human rights prize”. The Guardian. Brussels. Associated Press in. Arhivat din originalul de la 29 octombrie 2015. Accesat în 27 decembrie 2015. 
20. „Sakharov prize: Yazidi women win EU freedom prize”. BBC News. 27 octombrie 2016. Arhivat din originalul de la 27 octombrie 2016. Accesat în 27 decembrie 2016. 
21. ^ „Parliament awards Sakharov Prize 2017 to Democratic Opposition in Venezuela”. Parlamentul European. 26 octombrie 2017. Arhivat din originalul de la 28 octombrie 2017. Accesat în 27 decembrie 2017. 
22. „Venezuela's opposition awarded Sakharov Prize for championing human rights”. The Independent. 26 octombrie 2017. Arhivat din originalul de la 28 octombrie 2017. Accesat în 28 octombrie 2017. 
23. „Sakharov Prize 2018 goes to Oleg Sentsov”. Parlamentul European. Accesat în 27 decembrie 2018. 
24. Alexei Navalny awarded the European Parliament’s 2021 Sakharov Prize, Parlamentul European, 20 octombrie 2021 (accesat în 20 octombrie 2021)
25. The Ukrainian people awarded the European Parliament’s 2022 Sakharov Prize | News | European Parliament (în engleză), www.europarl.europa.eu, 19 octombrie 2022 
26. Jina Mahsa Amini and Iranian women protest movement win the 2023 Sakharov Prize | News | European Parliament (în engleză), www.europarl.europa.eu, 19 octombrie 2023 

Legături externe

• Site-ul Premiului Saharov
• Dosar: Premiul Saharov pentru 2007