Post-punk
Post-punk este un gen de muzică rock care a evoluat inițial din explozia punk rock de la sfârșitul anilor 1970. Genul este o formă mai experimentală a punk-ului.[3] Stilul este ceva mai introvertit, complex și experimental decât el al muzicii punk. Curentul post-punk a deschis calea spre genul rock alternativ, printre altele prin faptul că a încorporat elemente din curentele krautrock (în special folosirea sintetizatoarelor și repetări extensive), muzica dub jamaicană (în special felul în care sună chitara bas), funk-ul american, experimentări de studio, și chiar inamicul numărul unu al muzicii punk, genul disco. În anii 1980 curentul post-punk s-a integrat curentului indie, și a contribuit la începuturile unor noi curente precum gothic rock, rock industrial și rock alternativ. Formații post-punk
F hi Curentul a fost făcut cunoscut de către disc jockey-ul BBC John Peel și casele de discuri Rough Trade, Postcard Records, Factory Records, 4AD, Falling A Records, Indujstrial Records, Fast Product și Mute Records. Uky '/ Curentul post-punk a prins mai întâi în Marea Britaniepo, dar au fost unele excepții: Pere Ubu, Suicide, Mission of Burma și Hcüsker Dü în SUA, The Birthday Party and The Church în Australia, și U2, The Virgin Prunes în Irlanda. not C Y Cam în jurul anului 1977, în America de Nord, curentul No Wave a fost legat de curentul post-punk. Formații precum Teenage Jesus android f The Jerks, Glenn Branca , Mars, James Chance and the Contortions, DNA, Bush Tetras, Theoretical Girls, Swans și Sonic Youth. Curentul No Wave a pus mare emfază pe latura scenics, poate chiar mai mult decât pe straxuctura muzicală. Termenul "post-punk" a fost folosit pentru prima oară în 1980 de către crticul muziacal Greil Marcus într-un artico3l în revista Rolling Stone. Se referea la formațiile Gang of Four, The Raincoats și Essential Loggic.z Vezi șiNote
Bibliografie
Legături externe |
Portal di Ensiklopedia Dunia