Portia (satelit)

Portia
Descoperire
Descoperit de	Stephen P. Synnott^⁠(d) / Voyager 2
Dată descoperire	3 ianuarie 1986
Denumiri
Denumire MPC	Uranus XII
Pronunție	/'por.ti.a/
Atribute	Portian /por.ti'an/
Caracteristicile orbitei
Axa semi-majoră	66.097,265 ± 0,050 km[1]
Excentricitate	0,00005 ± 0,00008[1]
Perioadă orbitală	0,5131959201 ± 0,0000000093 zile[1]
Viteza medie a mișcării de revoluție	9,37 km/s[a]
Înclinație	0,05908 ± 0,039° (față de ecuatorul lui Uranus)[1]
Sateliți	Uranus
Caracteristici fizice
Dimensiuni	156 × 126 × 126 km[2]
Raza medie	67.6 ± 4 km[2][3][4]
Suprafață	~57.000 km^2[a]
Volum	~1.300.000 km^3[a]
Masă	~1,7×10^18 kg[a]
Densitate medie	~1,3 g/cm^3 (presupusă)[3]
Gravitație	~0,023 m/s^2[a]
Viteză cosmică	~0,058 km/s[a]
Perioadă de rotație	sincronă[2]
Înclinare axială	zero[2]
Albedo	0,08 ± 0,01 [5] 0,07[3][4]
Temperatură	~64 K

Portia este un satelit interior al lui Uranus. A fost descoperit din imaginile realizate de Voyager 2 pe 3 ianuarie 1986 și a primit denumirea temporară S/1986 U 1. Satelitul este numit după Portia, eroina piesei lui William Shakespeare Neguțătorul din Veneția. Este desemnat și Uranus XII.

Portia este al doilea cel mai mare satelit interior al lui Uranus după Puck.Orbita portiană, care se află în interiorul razei orbitale sincrone a lui Uranus, se micșorează încet din cauza decelerației mareice. Într-o zi, satelitul fie se va destrăma într-un inel planetar, fie se va ciocni cu Uranus.

Acesta conduce un grup de sateliți numit Grupul Portia, care-i include pe Bianca, Cressida, Desdemona, Juliet, Rosalind, Cupid, Belinda și Perdita. Acești sateliți au orbite și proprietăți fotometrice similare.

Se știu puține lucruri despre Portia dincolo de dimensiunea sa de aproximativ 140 km în diametru, orbita, și albedo-ul geometric de aproximativ 0,08.

În imaginile Voyager 2, Portia apare ca un obiect alungit a cărui axă majoră este îndreaptă spre Uranus. Raportul axelor sferoidului prolat Portia este 0,8 ± 0,1. Suprafața sa este de culoare gri. Observațiile cu telescopul spațial Hubble și telescoape terestre mari au descoperit caracteristici de absorbție a gheții în spectrul lui Portia.

Galerie

• 
  Portia văzută pe 23 ianuarie 1986.

Vezi și

• Sateliții naturali ai lui Uranus

Referințe

Note explicative

1. ^ Calculat pe baza altor parametri.

Citații

1. ^ Jacobson, R. A. (1998). „The Orbits of the Inner Uranian Satellites From Hubble Space Telescope and Voyager 2 Observations”. The Astronomical Journal. 115 (3): 1195–1199. Bibcode:1998AJ....115.1195J. doi:10.1086/300263 . 
2. ^ Karkoschka, Erich (2001). „Voyager's Eleventh Discovery of a Satellite of Uranus and Photometry and the First Size Measurements of Nine Satellites”. Icarus. 151 (1): 69–77. Bibcode:2001Icar..151...69K. doi:10.1006/icar.2001.6597. 
3. ^ „Planetary Satellite Physical Parameters”. JPL (Solar System Dynamics). 24 octombrie 2008. Accesat în 12 decembrie 2008. 
4. ^ Williams, Dr. David R. (23 noiembrie 2007). „Uranian Satellite Fact Sheet”. NASA (National Space Science Data Center). Accesat în 12 decembrie 2008. 
5. Karkoschka, Erich (2001). „Comprehensive Photometry of the Rings and 16 Satellites of Uranus with the Hubble Space Telescope”. Icarus. 151 (1): 51–68. Bibcode:2001Icar..151...51K. doi:10.1006/icar.2001.6596. 

Legături externe

• Profilul lui Portia de către NASA’s Solar System Exploration
• Sateliții cunoscuți ai lui Uranus (de Scott S. Sheppard^⁠(d))