Polonia Cernăuți
PKF Polonia Cernăuți (în poloneză Polonia Czerniowce) a fost un club de fotbal din Cernăuți (pe atunci în România, azi în Ucraina). Clubul a devenit campion al Bucovinei în 1921, 1923 și 1928. El a activat trei sezoane în Divizia A (prima ligă de fotbal a României). A ajuns în sferturile campionatului național de 3 ori. A fost desființat înaintea celui de-al doilea război mondial. Cronologia numelui
IstoricClubul de fotbal Polonia Cernăuți a fost fondat în anul 1907 sub denumirea de Sarmația Cernăuți (în poloneză Sarmatia Czerniowce), pentru a grupa sub culorile sale pe jucătorii polonezi amatori de fotbal din capitala Bucovinei. Această asociație a fost dizolvată în 1909 și reînființată în 1910, în același an alăturându-se la BASK Cernăuți. În anul 1912 din BASK Cernăuți s-a desprins clubul sportiv Sokoly Cernăuți. În 1914, clubul sportiv polonez a fost redenumit Victoria Cernăuți, iar în primăvara anului 1919 Polonia Cernăuți. Începând din acel an, clubul a participat la Campionatul Regional al Bucovinei și devenit campioană, dar turneul final nu s-a ținut. În sezonul 1921-1922, echipa a redevenit campioană regională și astfel a luat parte la turneul final al Campionatului României, dar a pierdut în primul tur. În toamna lui 1922, a ținut la respect naționala României obținând un egal 1-1 în fața a 12.000 de spectatori. În sezonul următor, echipa a redevenit campioană regională a Bucovinei și a participat din nou la turneul final, pierzând iarăși în primul tur. După câteva clasări la mijlocul clasamentului regional, echipa a devenit campioană regională în sezonul _Iași_|_Chișinău|1927-1928, dar a fost învinsă în sferurile de finală ale turneului final al Campionatului României. Totuși, l-au avut pentru scurt timp în mijlocul lor pe cel mai faimos fiu fotbalist al orașului Cernăuți, Alfred Eisenbeisser, transferat de la Jahn, cu puțin timp înainte de a reprezenta România la fotbal la Cupa Mondială din 1930. Apărând împotriva Peru și Uruguay, Eisenbeisser a contractat pneumonie în călătoria de întoarcere și a fost forțat să rămână în urmă când nava a acostat la Genova. Zvonurile despre moartea lui s-au răspândit prin Bucovina; când a ajuns în sfârșit acasă, și-a găsit mama ocupată cu pregătirile pentru înmormântare. Eisenbeisser și-a revenit suficient pentru a ocupa locul al treisprezecelea în campionatele de patinaj artistic de la Jocurile Olimpice de iarnă din 1936, a mai avut alte șapte selecții la echipa națională.[1] În anii următori, rezultatele obținute au fost slabe, iar clubul a retrogradat în anul 1933 în liga a II-a a județului Cernăuți. După un sezon, clubul se claseză pe primul loc în liga a II-a și revine înapoi în prima ligă. În octombrie 1935, clubul și-a schimbat denumirea în cea de Wawel Cernăuți (în poloneză Wawel Czerniowce). În 1938, echipa a retrogradat în liga a II-a a județului Cernăuți. În 1940, odată cu invazia trupelor sovietice în Bucovina, clubul a fost desființat. StadionPână în primăvara anului 1919, Polonia Cernăuți nu a avut un stadion propriu. În sezonul 1913-1914, echipa a jucat meciurile pe pajiștea din cartierele Horecea și Roșa. În primăvara anului 1919, s-a inaugurat stadionul Boisko Polskie. Dimensiunile terenului erau de 66x130 m. La 30 iulie 1921 s-a înregistrat un record de 5.000 spectatori la meciul amical dintre selecționata orașului Cernăuți și echipa Hakoah Viena, câștigat cu scorul de 12-1 (4-1) de echipa austriacă. În aprilie 1928, stadionul a fost închis pentru renovare, fiind redeschis la 9 iunie 1929. Ultimul joc de pe Polskie Boisko a avut loc în noiembrie 1934. De la începutul anului 1935 și până în anul 1940, clubul Polonia Cernăuți nu a mai avut propriul stadion și a jucat meciurile de acasă pe terenurile cluburilor Jahn, Maccabi și Dragoș-Vodă. Rezultate obținuteEchipa a jucat în Campionatul Regional al Bucovinei, locul 1 obținut în această competiție conferindu-i dreptul de a participa la turneul final al Campionatului României.
Participări în Divizia A
Performanțe
Fotbaliști celebriVezi și
Referințe
|
Portal di Ensiklopedia Dunia