Podișul Casimcei
Podișul Casimcei este o unitate fizico-geografică (de relief) situată în partea centrală a Dobrogei. Este cel mai vechi pământ românesc la zi, originile sale fiind datate în perioada mișcărilor Baikaliene. Limitele sale nordică și sudică sunt marcate de falii adânci și anume Peceneaga-Camena (nord) și Capidava-Ovidiu (sud). Descrierea PodișuluiÎn partea nordică a județului Constanța se desfășoară marginea sudică a Podișului Casimcea, format din șisturi verzi strâns cutate, pe care se găsesc calcare jurasice și depozite de loess. Partea centrală a podișului, cu înălțimi între 100 și 200 m în cea mai mare parte, are un relief larg ondulat cu fragmentare slabă și presărat cu rari martori de eroziune (colți stâncoși de șisturi verzi numite „filade”) care străbat cuvertura de loess. Marginea dunăreană a Podișului Casimcea este puternic fragmentată de văi adânci și asimetrice tributare Dunării, cu versanți supuși eroziunii torențiale. Spre sud, marginea litorală a Podișului Casimcea este marcată de doua trepte de abraziune marină formând litoralul Mării Negre. În partea de sud-est a Podișului Casimcea, rocile calcaroase au permis dezvoltarea reliefului carstic reprezentat prin lapiezuri, doline, polii, peșteri, de mici dimensiuni ( de exemplu peșterile La Adam și Gura Dobrogei) și văi în chei (Cheile de la Gura Dobrogei). În Valea Casimcei, între localitățile Cheia - Târgușor - Gura Dobrogei au fost descoperite 15 peșteri cu mare importanță arheologică și paleontologică: Peștera Mireasa, Peștera de la Ghilingic, Peștera Babei, Peștera La Adam, Peștera Casian, Peștera Liliecilor, foarte bogate în fosile și ceramică. EtimologieEtimologia provine din limba turcă, de la Kasım („darnic”).[1] Rezervații naturaleParticularitățile geologice precum și varietatea de specii fito-faunistice au determinat autoritățile să înființeze o serie de rezervații naturale.
Județul Tulcea[2]
Județul Constanța[3]Referințe
Note
|
Portal di Ensiklopedia Dunia