Ploaie artificială
Ploaia artificială, cunoscută și sub numele de precipitație artificială sau pluvicultură, este acțiunea de a induce în mod artificial sau de a crește precipitațiile ploioase, de obicei, pentru a combate o secetă. În conformitate cu proprietățile fizice diferite ale norilor, acest lucru se poate realiza folosind avioane sau rachete pentru a semăna în nori catalizatori, cum ar fi gheață uscată, iodură de argint și praf de sare, pentru a face nori de ploaie sau crește precipitațiile, în scopul de a elimina sau atenua seceta pe terenuri agricole, pentru a mări capacitatea de a rezerva apă pentru irigații sau de alimentare cu apă, sau pentru a crește nivelul de apă a lacurilor de acumulare pentru generarea de energie electrică. Fenomenul a fost experimentat pentru prima dată în România de către fiziciana română Ștefania Mărăcineanu în anul 1931, în Bărăgan.[1] Din insuficiență de fonduri în prezent nu este pus în practică în România, deși Autoritatea Națională pentru Creșterea Precipitațiilor funcționează încă din 2014.[2] Referințe
|
Portal di Ensiklopedia Dunia