Pierre Corneille

Pierre Corneille
Date personale
Poreclă	Le grand Corneille, Corneille l'aîné
Născut	6 iunie 1606[1][2][3][4][5] Rouen, Franța[6][7][8]
Decedat	1 octombrie 1684 (78 de ani)[1][2][3][5][9] Paris, Regatul Franței
Înmormântat	église Saint-Marcoul de Monceaux-l'Abbaye[*][[église Saint-Marcoul de Monceaux-l'Abbaye (church located in Oise, in France)|​]]
Frați și surori	Thomas Corneille[*]​[10] Antoine Corneille[*]​
Căsătorit cu	Marie de Lampérière[*][[Marie de Lampérière (28 Aug 1617 -)|​]]
Copii	Pierre Corneille[*][[Pierre Corneille |​]]
Religie	catolicism
Ocupație	dramaturg poet traducător scriitor jurist-poet[*]​
Limbi vorbite	limba franceză[11][12]
Activitate
Porecle	Le grand Corneille Corneille l'aîné
Alma mater	lycée Pierre-Corneille de Rouen[*][[lycée Pierre-Corneille de Rouen (public school in Rouen, France)|​]]
Semnătură
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Pierre Corneille (n. 6 iunie 1606, Rouen, Franța – d. 1 octombrie 1684, Paris, Regatul Franței) a fost un scriitor francez, unul dintre cei trei mari dramaturgi francezi ai secolului al XVII-lea, alături de Molière și Racine. Supranumit „fondatorul tragediei franceze”, Corneille a produs piese timp de aproape 40 de ani.

Biografie

Corneille s-a născut la 6 iunie 1606 în Rouen, Franța și a început să studieze dreptul la 18 ani. În 1629 va scrie prima sa comedie, Mélite. Piesa a avut mare succes la Paris, drept urmare Corneille a început să scrie piese în mod regulat. În 1634 atenția s-a concentrat asupra lui Corneille, când acesta a fost ales sa scrie versuri cu prilejul vizitei Cardinalului Richelieu la Rouen. Cardinalul l-a observat pe Corneille și l-a ales să se numere printre „Cei cinci poeți”, alături de Guillaume Colletet, Boisrobert, Jean Rotrou, și Claude de Lestoile.

În 1644 scrie comedia Mincinosul (Le Menteur) care ocupă un loc central în comedia franceză clasică.[13]

Opere

• Mélite (1629, prima lucrare, comedie)
• Clitandre ou l’Innocence persécutée (1631)
• La Veuve (1632)
• La Galerie du Palais (1633)
• La Suivante (1634)
• La Place royale (1634)
• Médée (1635)
• L’Illusion comique (1636)
• Le Cid (1637)
• Horace (1640)
• Cinna ou la Clémence d'Auguste (1641)
• Polyeucte (1642)
• Le Menteur (1644)
• La Mort de Pompée (1643)
• Rodogune (1644)
• La Suite du Menteur (1645)
• Théodore (1646)
• Héraclius (1647)
• Don Sanche d’Aragon (1649)
• Andromède (1650)
• Nicomède (1651)
• Pertharite (1651)
• Œdipe (1659)
• La Toison d'or (1660)
• Sertorius (1662)
• Sophonisbe (1663)
• Othon (1664)
• Agésilas (1666)
• Attila (1667)
• Tite et Bérénice (1670)
• Psyché (1671)
• Pulchérie (1672)
• Suréna (1674)

Note

1. ^ Pierre Corneille, Filmportal.de, accesat în 9 octombrie 2017 
2. ^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015 
3. ^ The Fine Art Archive, accesat în 1 aprilie 2021 
4. Pierre Corneille, Opća i nacionalna enciklopedija 
5. ^ Pierre Corneille, Encyclopædia Britannica Online, accesat în 9 octombrie 2017 
6. Корнель Пьер, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]​  |access-date= necesită |url= (ajutor)
7. Encyclopédie Larousse en ligne 
8. „Pierre Corneille”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 10 decembrie 2014 
9. Pierre Corneille, Gran Enciclopèdia Catalana 
10. IeSBE / Kornel, Toma[*][[IeSBE / Kornel, Toma (articol enciclopedic)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
11. Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015 
12. CONOR.SI[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
13. Enciclopedia Universală Britanica. Litera. 2010. p. 229. 

Legături externe