|
Paul Philippi
Paul Philippi (n. , Brașov, România – d. , Brașov, România[2]) a fost un teolog, profesor universitar și politician sas transilvănean, membru fondator al Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR/DFDR) în 1989 și președinte al acestei formațiuni între 1992-1998. Începând din 1998, Paul Philippi a fost președintele de onoare al FDGR/DFDR. BiografieÎn 1942, și-a dat bacalaureatul la Colegiul Național Johannes Honterus din Brașov. În 1943, a fost înrolat ca militar în Waffen-SS și a luptat pe frontul de răsărit. În ultima parte a războiului s-a reîntors în Germania, unde, în 1945 a devenit prizonier de război al americanilor, care l-au internat, timp de 30 de luni, într-un lagăr pentru „denazificare”.[3] Imediat după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, în noiembrie 1947 a plecat la studii în Erlangen. Acolo fiind, i s-a oferit o bursă de studii în Elveția. A ajuns acolo în toamna anului 1949, la vârsta de 25 de ani. Din 1950 a muncit și la Winterthur, ca profesor privat și, în același timp, a funcționat ca vicar la capela luterană din Grossmünster. A studiat teologia și istoria la Zürich, dar examenele de absolvire le-a dat la Erlangen, în 1957 cu lucrarea pe tema Abendmahlsfeier und Wirklichkeit der Gemeinde (i.e. Sărbătoarea comuniunii și realitatea comunității), după care s-a reîntors în Elveția. În 1963, a luat doctoratul în teologie practică cu teza Die Vorstufen des modernen Diakonissenamtes (1789-1848) als Elemente für dessen Verständnis und Kritik eine motivgeschichtliche Untersuchung zum Wesen der Mutterhausdiakonie. Între 1971 și 1986, a condus Institutul pentru Științe diaconice (Institut für Diakoniewissenschaftlichen) al Universității din Heidelberg. În 1974, i-a fost acordat titlul de doctor honoris causa al Institutului Teologic Protestant din Cluj și Sibiu (Vereinigtes Protestantisch-Theologisches Institut Klausenburg-Hermannstadt). În 1979, a fost invitat ca profesor itinerant la Facultatea de Teologie la Sibiu (germană Hermannstadt), dar după doi ani a fost obligat să plece din nou din România. A reușit să dovedească faptul că în timpul războiului nu s-a înscris ca voluntar în armata germană, după care, în martie 1982 a primit pașaport românesc și din 1983 s-a putut angaja ca profesor permanent la Facultatea de Teologie din Sibiu. În 1989, a fost membru fondator al Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR/DFDR), al cărui președinte a fost în perioada 1992-1998, după care a rămas președinte de onoare al acestuia. Prin hotărârea nr. 78 din 20 aprilie 2000 consiliul local al municipiului Sibiu i-a acordat lui Paul Philippi titlul de „Cetățean de onoare al Municipiului Sibiu”.[4] În 2001, i-a fost acordat titlul de doctor honoris causa al Facutății de Teologie Reformată a Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (germană Klausenburg). În cadrul unei ceremonii desfășurate în 24 noiembrie 2003, președintele României, Ion Iliescu, i-a conferit lui Paul Philippi Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani, în semn de apreciere a întregii activități puse în slujba comunității germane din România, pentru contribuția meritorie la edificarea și consolidarea sistemului democratic din România după 1989.[5][6] În septembrie 2011, i s-a acordat titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Brașov (germană Kronstadt).[7] Scrieri proprii
Scrieri în colaborare
Note
Legături externe |
||||||||||||||||||||||||
Portal di Ensiklopedia Dunia
