Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Premiul II (1932), Mențiunea a II-a (1934) și Premiul I (1938) de compoziție „George Enescu”. Premiul „Anhauch” (1937), Premiul de Stat, clasa II (1954)
Paul Constantinescu (n. 30 iunie1909, Ploiești – d. 20 decembrie1963, București[2]) a fost un compozitor român de origine evreiască [3], membru corespondent (1963) al Academiei Române.Profesor la Conservatorul de muzică "Ciprian Porumbescu" din București. Paul Constantinescu a fost un talent artistic cu certe aptitudini și pentru literatură (poezie), artă plastică (desen, caricatură), cinematografie (operatorie). A manifestat o constantă preocupare pentru folclor și melosul bizantin, transformându-se dintr-un cercetător pasional într-un creator de forme sonore novatoare, originale. Contrar generației anterioare ce și-a făcut studiile peste hotare, Constantinescu s-a călit la flacăra unor pedagogi de vocație din țară, reușind să-și apropie sursele de inspirație din solul natal, chiar de la debutul creator.
Studii
Studiile muzicale le-a început la Ploiești în 1919, după care le-a continuat la Conservatorul din București (1929-1933), având ca profesori pe Mihail Jora (armonie, compoziție, contrapunct), Constantin Brăiloiu (Istoria muzicii), Dimitrie Cuclin (estetica muzicală).[necesită citare] Din 1933 și până în 1935 și-a perfecționat studiile muzicale la Viena cu Franz Schmidt, Joseph Marx (compoziția).[necesită citare]
Activitate
A fost profesor de armonie, contrapunct și compoziție la Academia de muzică religioasă, apoi la Școala de muzică militară și la Conservatorul din București.[necesită citare] Paul Constantinescu a avut o activitate multilaterală în calitate de violinist, dirijor, compozitor, profesor, 18 ani la rând fiind profesor de armonie la Conservatorul din București.[necesită citare] A întreprins culegeri de folclor, a susținut prelegeri, conferințe, emisiuni de radio și televiziune.[necesită citare] A fost consilier pentru secția de cinematografie în Ministerul Propagandei Naționale din București și la Radiodifuziunea română.[necesită citare]
Întreaga sa creație arată orientarea spre valorificarea valențelor folclorului și ale melosului psaltic, bizantin. A compus practic în toate genurile muzicii clasice, de la operă la lied, de la balet la simfonie, de la muzică de film la oratoriu.
Principalele creații
Muzică de teatru liric
1935 – O noapte furtunoasă, operă comică în 2 acte;
1938 - Meșterul Manole, operă în 3 acte, pe un libret de Mircea Streinul;
1939 – Nuntă în Carpați, poem coregrafic;
1955 – Pană Lesnea Rusalim, operă.
Muzică simfonică
1930-1936 – Suita românească.
1937 – Simfonieta
1944 - Simfonia I
1946 – Variațiuni libere asupra unei melodii bizantine din secolul XIII, pentru violoncel și orchestră
1952 – Concert pentru pian și orchestră
1955 – Concertul pentru orchestră de coarde
1957 – Concert pentru vioară și orchestră
1960 – Concert pentru harpă și orchestră
1963 – Triplu concert pentru vioară, violoncel, pian și orchestră
Anual se organizează la Ploiești concursul național de interpretare și creație muzicală „Paul Constantinescu”, pentru elevi, studenți și absolvenți, cu următoarele secții: pian, vioară, canto, compoziție.
Cetățean de onoare
În 28 mai 2009, lui Paul Constantinescu i s-a acordat post-mortem, titlul de Cetățean de onoare al Municipiului Ploiești, cu ocazia aniversării a 100 de ani de la naștere, pentru contribuția deosebită adusă la îmbogățirea zestrei de valori muzicale a municipiului Ploiești, precum și pentru promovarea imaginii orașului, prin creația sa componistică, pe plan național și internațional.[5]
^Decretul regal nr. 246 din 1 februarie 1943 privind conferiri de decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CXI, nr. 34, Partea I, miercuri 10 februarie 1943, pp. 1162–1163.
Tomescu, Vasile (1967): Paul Constantinescu. București: Editura muzicală
Ionașcu, Stelian: Paul Constantinescu și muzica psaltică românească, București: Editura Institutului Biblic și de Misiune a Bisericii Ortodoxe Române
Hârlav-Maistorovici, Sanda (2004): Paul Constaninescu. Despre poezia muzicii, Ploiești: Editura Premier
Sanda Hîrlav-Maistrovici (2009): PAUL CONSTANTINESCU – CORESPONDENȚĂ scrisori și portrete, Editura Muzicală [1]
Hârlav-Maistorovici, Sanda (2015): Creația componistică a lui Paul Constaninescu. Catalog cronologic, București: Editura Muzicală
Sanda Hârlav-Maistrovici (2013): PAUL CONSTANTINESCU necunoscut – RESTITUIRI, Editura Muzicală [2]
Hotoran, Anamaria Mădălina (2008), Patimile și moartea Domnului în viziunea componisticii secolului XX – genul pasiunii, Cluj-Napoca: Editura Risoprint, p. 43-65
