|
Otakar Vávra
Otakar Vávra (n. 28 februarie 1911, Hradec Králové, Boemia, Austro-Ungaria – d. 15 septembrie 2011, Praga, Republica Cehă)[15] a fost un regizor de film, scenarist și profesor ceh.[16] BiografieVávra a studiat arhitectura la universitățile din Brno și Praga. În anii 1929-1930, în timp ce era încă student, el a participat la realizarea unor documentare și a scris scenarii de film. În 1931, el a realizat filmul experimental Světlo proniká tmou. Primul film pe care l-a regizat a fost Filosofská historie (1937). Primul său film de lung metraj a fost Cech panen Kutnohorských (1938), având-o în rolul principal pe Zorka Janů, sora legendarei actrițe cehe Lída Baarová. Janů a mai jucat și în alte filme ale lui Vávra: Podvod s Rubensem și Pacientka Dr. Hegela, ambele din 1940. Baarová a jucat în filmele lui Vávra Panenství (1937), Maskovaná milenka (1939), Dívka v modrém (1939), și Turbína (1941). După ce comuniștii au preluat puterea în 1948, Vávra s-a adaptat rapid la noul climat politic și a produs filme ce lăudau regimul actual și susținerea noua interpretare oficială a trecutului. În anii 1950 el a realizat „Trilogia Husită”, una dintre operele sale cele mai cunoscute, formată din Jan Hus (1954), Jan Žižka (1955) și Proti všem (1957).[17] Atunci când guvernul a devenit mai liberal în anii 1960, filmele lui Vávra au intrat în cea mai prolifică perioadă, fiind produse atunci Zlatá reneta (1965), Romance pro křídlovku (1966), Kladivo na čarodějnice (1969) și apoi Komediant (1984). Filmul Romance pro křídlovku (1967) a fost prezentat la cea de-a cincea ediție a Festivalului Internațional de Film de la Moscova, unde a obținut Premiul de Argint.[18] Filmul Dny zrady (1973) a fost prezentat la cea de-a opta ediție a Festivalului Internațional de Film de la Moscova, unde a obținut o diplomă specială.[19] În 1979 el a fost membru al juriului la cea de-a 11-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Moscova.[20] Când comuniștii au căzut de la putere în 1989, subvențiile de stat pentru industria de film au fost retrase și planul lui Vávra pentru un film istoric intitulat Evropa tančila valčík a trebuit să fie anulat. În anii 1950, Otakar Vávra, împreună cu un grup de regizori de film cehi, a înființat Facultatea de Film de la Academia de Arte din Praga (Filmová Akademia muzických umění sau FAMU), unde a predat timp de peste cinci decenii. Printre studenții săi au fost mai mulți regizori de filme de artă ai Noului Val Cehoslovac din anii 1960, inclusiv viitorul câștigător al Premiului Oscar Miloš Forman (Zbor deasupra unui cuib de cuci, Amadeus). CriticiCariera de regizor de film a lui Otakar Vávra, întinsă pe durata a câtorva decenii, din anii 1930 până în anii 1990, este un exemplu al tradiției cinematografice central-europene. Această tradiție s-a încheiat în Germania și Austria la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și s-a încheiat în Republica Cehă după căderea Zidului Berlinului în 1989. Cam prin acea perioadă, Vávra a început să-și scrie autobiografia Podivný život režiséra (Viața stranie a unui regizor de film), care s-a încheiat cu „...și acum îmi aștept sfârșitul. Sfârșitul meu.” Otakar Vávra este numit adesea „părintele cinematografiei cehe”. În 2001, el a fost distins cu Leul Ceh (Český lev) pentru îndelungata sa contribuție la cultura cehă.[21] În 2004, el a primit Medalia prezidențială de Merit (Medaile za zásluhy).[22] Criticii lui Vávra evidențiază dorința lui de a se adapta regimului comunist.[23] Într-un articol din 2003 („Playing the Villain”, The Globe and Mail, 15 mai 2003) despre filmul său documentar, Hitler and I pe care l-a turnat la Praga, David Cherniack a descris următoarea întâlnire cu fostul său profesor de la FAMU:
Filmul Krakatit (1948) este inspirat din romanul omonim din 1924 al lui Karel Čapek și conține un puternic mesaj anti-război. El se referă la inventatorul unui explozibil, care încearcă să-și păstreze invenția lui ascunsă de cei care doreau să-l folosească pentru a conduce lumea. Filmul original în alb-negru a fost urmat în 1980 de un remake în culori, Temné slunce, care aduce povestea în epoca modernă. Versiunea de mai târziu este văzută, în general, este văzut ca unul dintre cele mai mici eforturi de producție ale lui Vávra. Cel mai apreciat film al lui Otakar Vávra este considerat a fi Romance pro křídlovku (1966). Acest film alb-negru este inspirat dintr-un poem al poetului liric ceh František Hrubín și se referă la o dragoste de vară nefericită dintre doi tineri îndrăgostiți ce provin din medii diferite. Filmografie
Note
Legături externe
Vezi și |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Portal di Ensiklopedia Dunia
