Familia Lustig a avut parte de soarta evreilor din Transilvania de Nord aflați sub administrația regimului nazistungar: pe 3 mai 1944 Lustig a fost arestat, împreună cu părinții și cei șase frați ai săi, și duși la secția de poliție din Fodora, Cluj, apoi în lagărul de tranzit din Cluj (fosta fabrică de cărămidă, în apropierea căreia se află astăzi hipermarketulReal), de unde au fost deportați, în perioada 6-9 iunie, în lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau. La Birkenau (4 km de Auschwitz), unde se făceau selecțiile în vederea gazării și, respectiv, a trimiterii în lagărul de muncă de la Auschwitz, și-a pierdut mama și trei dintre frați, iar tatăl său a murit câteva luni mai târziu în lagărul de concentrare Mauthausen-Gusen.
În septembrie 1944 Oliver Lustig – care a primit nr. de deținut A 112398 – și fratele său, Emilian, au fost transferați în lagărul Kaufering 4, de unde au fost eliberați la 27 aprilie 1945 de militarii americani. Din cei nouă membri ai familiei sale (părinții și șapte copii), odată cu el au supraviețuit Holocaustului o soră și doi frați (4 supraviețuitori din aceeași familie).[2]
Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (24 decembrie 1952) „pentru lupta și munca duse în vederea făuririi, consolidării și prosperării Republicii Populare Române”[5]
Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a IV-a (1970) „pentru contribuția adusă la întărirea forțelor armate, cu prilejul împlinirii a 25 de ani de la apariția primului număr al ziarului «Apărarea Patriei»”[6]
Ordinul Național Steaua României în grad de cavaler (2007), „cu prilejul comemorării Zilei Holocaustului în România, în semn de profund respect pentru cutremurătoarele suferințe îndurate în lagărele de concentrare din timpul Celui de-al Doilea Război Mondial și pentru păstrarea memoriei Holocaustului”, împreună cu alți trei supraviețuitori ai Holocaustului.[7]
Scrieri
Însemnări din preajma crematoriului, Ed. Militară, București, 1957;
Din umbra crematoriului, Ed. de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1960;
Viața în imperiul morții, roman, Ed. pentru literatură, București, 1969;
Voi deveni ostaș al țării, Ed. Militară, București, 1969;
Armata română în primii ani ai revoluției și construcției socialiste, Ed. Militară, București, 1975 - coautor;
Atunci, acolo... la Auschwitz, Ed. Cartea Românească, București, 1977;
Cronică în marș, 2 vol., Ed. Militară, București, 1978 - în colaborare cu Gh. Bejancu;
Destin blestemat, Ed. Cartea Românească, București, 1980;
Dicționar de lagăr: Amintiri din lagărul de la Birkenau, Ed. Cartea Românească, București, 1982 (ed. a II-a revăzută, Ed. Hasefer, București, 2002);
Componente ale doctrinei militare române: reflecții, Ed. Militară, București, 1985 - coautor;
Teroarea horthysto-fascistă în nord-vestul României: septembrie 1940 - octombrie 1944, Ed. Politică, București, 1985 - în colaborare cu Mihai Fătu, Ion Ardeleanu, Mircea Mușat, Gh. Bodea, Ludovic Vajda;
Scrisori de dragoste spînzurate, roman, Ed. Cartea Românească, București, 1985;
Martorii n-au dreptul să tacă, roman, Ed. Militară, București, 1986;
Jurnal însîngerat, roman, Ed. Militară, București, 1987;
Limbajul morții, memorii, Ed. Alex, București, 1990;
Ecouri din holocaust în literatura universală: povestiri, antologie de texte alcătuită de Oliver Lustig, Ed. Hasefer, București, 2003;
Ce rost are să vorbim despre Holocaust?, Ed. Compania, București, 2004;
^Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 508 din 24 decembrie 1952 pentru conferirea Medaliei „A cincea aniversare a Republicii Populare Române”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 13, 29 decembrie 1952, p. 159.
