Odorheiu Secuiesc
Odorheiu Secuiesc, colocvial Odorhei, (în maghiară Székelyudvarhely, în germană Oderhellen, alternativ Hofmarkt, în latină Areopolis) este un municipiu în județul Harghita, Transilvania, România.[3] În 2011, avea o populație de 34.257 de locuitori. Așezare geograficăOrașul se află situat la 105 km sud-est de Târgu Mureș și este străbătut de râul Târnava Mare. IstoricÎn teritoriul orașului au fost descoperite ruinele unui castrul roman. Într-un document din 1301[4] este amintită existența aici a unui castru regal, Castram Vduord. Denumirea Vduord indică faptul că executorul secuilor își avea aici sediul. Se presupune că localitatea a fost oraș liber înainte de secolul al XIV-lea. În anul 1357, aici s-a ținut prima dietă (adunare reprezentativă) a secuilor. Cetatea (castelul) din oraș a fost edificată în anul 1492 cu folosirea materialelor de construcție ale unei mănăstiri. Ioan Sigismund, principele maghiar al Transilvaniei, a luat în stăpânire cetatea după ce a câștigat o bătălie contra secuilor. Între anii 1562 și 1565, Principatul Transilvaniei a finanțat construirea noului castel Székelytámadt (textual, "a atacat secuiul"), ceea ce a fost interpretat ca o umilință adusă secuilor înfrânți în bătălia cu trupele maghiare princiare. Secuii au distrus acest castel în anul 1599, când au luptat alături de voievodul muntean, Mihai Viteazul, și principe ardelean în 1600. Reconstruirea lui a fost ordonată numai după anul 1621 de noul principe, Gabriel Bethlen. În 1616 pașa otoman Ali a ars castelul din temelii, iar în 1704 generalul romano-german Carl Tiege l-a prădat. În cele din urmă castelul a fost demolat parțial de secui, la ordinul lui Lőrinc Pekry, care l-a recucerit. De atunci, castelul se numește Csonkavár („castelul trunchiat”) și a dăinuit până în zilele noastre. În 1558 regina maghiară Isabella Jagiello Zapolya a acordat Odorheiului (atestat ca târg din 1485) statutul de oraș liber, cu drept de folosire a sigiliului și stemei, scutit de orice alte obligații, cu excepția tributului datorat otomanilor. La începutul secolului al XVII-lea (1613), în numele localității a apărut și atributul Secuiesc. În anul 1876 localitatea a devenit reședința comitatului austro-ungar Odorhei, care a luat ființă prin unirea a trei scaune secuiești. În perioada interbelică, localitatea a fost reședința județului românesc Odorhei. În timpul regimului comunist orașul a făcut parte mai întâi din Regiunea Stalin (1950-1952), apoi din Regiunea Autonomă Maghiară, după care, în anul 1968, nu și-a mai redobândit statutul de reședință de județ, ci a fost integrat în nou-înființatul județ Harghita, cu reședința la Miercurea Ciuc. DemografieConform recensământului efectuat în 2021, populația municipiului Odorheiu Secuiesc se ridică la 31.335 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 34.257 de locuitori.[5] Majoritatea locuitorilor sunt maghiari (87,29%), cu minorități de români (2,3%) și romi (1,58%), iar pentru 8,75% nu se cunoaște apartenența etnică.[6] Din punct de vedere confesional, cei mai mulți locuitori sunt romano-catolici (46,48%), cu minorități de reformați (26,04%), unitarieni (12,58%) și ortodocși (1,88%), iar pentru 10% nu se cunoaște apartenența confesională.[7] Odorheiu Secuiesc - evoluția demografică
Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia Politică și administrațieMunicipiul Odorheiu Secuiesc este administrat de un primar și un consiliu local compus din 19 consilieri. Primarul, István Szakács-Paál[*] , de la Uniunea Democrată Maghiară din România, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[8]
Monumente
PersonalitățiLa Odorheiu Secuiesc s-au născut:
Aici a studiat marele povestitor maghiar de basme Elek Benedek. Preotul ortodox român Sebastian Rusan (1884-1956) a slujit în perioada 1933-1940 ca paroh și administrator protopopesc la Odorhei, construind o biserică ortodoxă monumentală în acest oraș.[9] Sport
Orașe înfrățite
Galerie de imagini
Note
Legături externe
Vezi și |
Portal di Ensiklopedia Dunia