Număr hexagonal
Un număr hexagonal este un număr figurativ. Al n-lea număr hexagonal este numărul de puncte distincte dintr-un model de puncte constând din contururile hexagoanelor regulate cu laturi de n puncte, când hexagoanele sunt suprapuse astfel încât să aibă același vârf.[2][3] Formula pentru al n-lea număr hexagonal este:[1] Primele numere hexagonale sunt:[1]
Fiecare număr hexagonal este un număr triunghiular, dar nu toate numerele triunghiulare sunt hexagonale (doar primul, al 3-lea, al 5-lea, al 7-lea, etc.). La fel ca un număr triunghiular, rădăcina cifrică în baza 10 a unui număr hexagonal poate fi doar 1, 3, 6 sau 9. Modelul rădăcinii cifrice, care se repetă la fiecare nouă termeni, este „1 6 6 1 9 3 1 3 9”. Fiecare număr perfect par este hexagonal, fiind dat de formula:
Cel mai mare număr care nu poate fi scris ca o sumă de cel mult patru numere hexagonale este 130. Adrien-Marie Legendre a demonstrat în anul 1830 că orice număr întreg mai mare decât 1791 poate fi exprimat în acest fel. Numerele hexagonale nu trebuie confundate cu numerele centrate hexagonale. Pentru a se evita ambiguitatea, numerele hexagonale sunt uneori numite „numere hexagonale pe colț”. Primele câteva numere care sunt și hexagonale și pătrate perfecte sunt:
NoteVezi și |
Portal di Ensiklopedia Dunia