Nouvelle cuisine![]() ![]() Nouvelle cuisine (din franceză, însemnând „Bucătăria noua ”) este o abordare moderă în bucătăria franceză care pune accent pe modul de prezentare a produselor culinare. Ea s-a dezvoltat în anii 1960-1970 punând în valoare mâncărurile proaspete, ușoare și cu arome clare. Prin contrast cu bucătăria clasică, „noua bucătărie“ se caracterizează prin mâncăruri mai ușoare, mai delicate, foarte important fiind însă modul de prezentare influențat se pare de stilul de montare al preparatelor din bucătăria japoneză. IstoricTermenul nouvelle cuisine a fost folosit de multe ori în istoria bucătăriei franceze. În 1740 de exemplu, activitatea unor bucătari ca Vincent La Chapelle, François Marin sau Menon a fost descrisă ca fiind noua bucătărie. Apoi în anii 1880 și 1890, munca lui Georges Auguste Escoffier a fost descrisă cu același termen. Utilizarea modernă poate fi atribuită autorilor André Gayot [1] , Henri Gault și Christian Millau, care a folosit conceptul pentru a descrie preparatele unor maeștri bucătari ca Paul Bocuse, Alain Capela și Jean-Pierre Troisgros, Michel Guerard, Roger și Oliver Raymond, mulți dintre aceștia fiind elevii lui Fernand Point.[2] Paul Bocuse a susținut că Gault a folosit pentru prima dată termenul pentru a descrie produsele alimentare preparate de Bocuse și de alți bucătari de top pentru zborul inaugural al avionului Concorde din 1969.[3] Cunoscuții criticii culinari Gault și Milleu scriu că Nouvelle cuisine a apărut ca reacție la bucătăria clasică complexă și rigidă codificată cu ani în urmă de către Escoffier. „Formula”Gault și Millau au identificat zece caracteristici ale acestui nou stil de a gati. Acestea sunt:
Note |
Portal di Ensiklopedia Dunia