Nicolae Glib

Nicolae Glib
Date personale
Nume la naștere	Nicolae Glib
Născut	10 mai 1949 (75 de ani) Pepeni, Sîngerei, RSS Moldovenească
Cetățenie	Republica Moldova
Ocupație	Cântăreț
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Gen muzical	Muzică populară
Instrument(e)	Voce
Interpretare cu	Ansamblul „Joc”, orchestrele „Folclor” și „Barzii”
Colaborare cu	Valentina Cojocaru, Dumitru Blajinu, Ignat Bratu, Serghei Crețu, Sergiu Cuciuc, Nicolae Botgros, Boris Rudenco, etc
Modifică date / text

Nicolae Glib (n. 10 mai 1949, Pepeni, Sîngerei) este un interpret de muzică populară din Republica Moldova.

Biografie

Și-a început cariera artistică la vârsta de 4 ani când a început să danseze într-un ansamblu de dans popular. În adolescență, s-a îndrăgostit irevocabil de muzica populară, fiind inspirat de cântările lui Nicolae Sulac.

A studiat la Școala Gimnazială Muzicală „Ștefan Neaga” din 1967 până în 1971. Ulterior, a fost student la Institutul de Arte „Gavriil Musicescu” (1975–1980) din Chișinău.[1] Maestrul său de cor în anii de la Institut a fost Alexandru Movilă.

Carieră

Și-a început cariera profesională ca solist pentru Orchestra Ansamblului de Dans Popular „Joc”, afiliat Filarmonicii din Chișinău. Orchestra la acea vreme era condusă de Vladimir Rotaru, urmat de Vasile Goia. Glib a fost acolo din 1969 până în 1972.

Din 1972 până în 1985, a fost solist în orchestra de muzică populară „Folclor”, afiliată Societății de Radio și Televiziune din Chișinău. Mai târziu, a cântat în Orchestra populară a Filarmonicii „Barzii”.

În cadrul orchestrei „Folclor a avut cei mai rodnici ani ai carierei artistice. În acea perioadă, a înregistrat și cele mai faimoase melodii: „Moldovean ca mine nu-i”, „Băsmăluța”, „Doar o viață are omul”, etc.[2]

În cei 13 ani de cântare pentru Orchestra Societății de Radio și Televiziune, a lăsat sute de piese pentru Arhivele societății. Glib a făcut parte din numeroase duete de succes, printre care alături de Valentina Cojocaru, Dumitru Blajinu, Ignat Bratu, Serghei Crețu, Sergiu Cuciuc, Nicolae Botgros, Boris Rudenco, etc.[3]

În prezent, apare pe scenă în principal însoțit de fiul său, Isidor Glib.[4] Împreună, au concertat la Ceremonia de premiere a Potcoavei de Aur, dedicată celei de-a 40-a aniversări a Orchestrei Barzilor; și, de asemenea, la ceremonia de 70 de ani a Radio Iași.

Distincții

• 1980 – „Artist al RSS Moldovenești”
• 1990 – „Artist al Poporului din RSS Moldovenească”
• 1993 – Medalia „Meritul Civic”
• 1996 – Ordinul „Gloria Muncii”
• 2010 – Ordinul Republicii
• 2016 – Premiul Național pentru excelență în carieră sa muzicală.[5][6]

Referințe

1. „Nicolae Glib – cântăreț de muzică populară”. bibliomusic.wordpress.com. Accesat în 23 iunie 2021. 
2. „Nicolae Glib”. artist.md. Accesat în 23 iunie 2021. 
3. „Omul săptămânii: Nicolae Glib, interpret de muzică populară”. Timpul. 28 august 2017. Accesat în 23 iunie 2021. 
4. „Nicolae Glib, vizitat la spital de Gheorghe Urschi”. point.md. 11 septembrie 2012. Accesat în 23 iunie 2021. 
5. „Interpretul de muzică populară, Nicolae Glib își sărbătorește ziua de naștere”. Unimedia. 10 mai 2021. Accesat în 23 iunie 2021. 
6. Cu privire la decernarea Premiului Național Guvernul RM

Legături externe

• Nicolae Glib, 70 de ani de la naștere
• Festivalul național de folclor „Nicolae Glib”