|
Nicolae CucuAcest articol se referă la arhitectul Dimitrie Nicolae Cucu. Pentru inginerul omonim, vedeți Nicolae Cucu Starostescu.
Dimitrie Nicolae Cucu (n. 9 mai 1907, Sinaia – d. 1994, București) a fost un arhitect român. El este coautor (alături de Horia Maicu) al proiectului Monumentului eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism din București. Opera  Nicolae Cucu a fost bursier al Școlii române din Roma între anii 1932-1933. O lucrare remarcabilă a sa, situată pe cheiul Dâmboviței, peste apă de Palatul de Justiție din București, este cea destinată inițial a fi “Clădirea Casa de Pensii a CEC”-ului, construită în 1939, în stilul Art Deco clasicizat. Aspectul este influențat de stilul impus în Italia de Benito Mussolini, stil care a influențat puternic și arhitectura monumentală din România celei de a doua jumătăți a anilor 1930. Iese în evidență friza cu basoreliefuri de zeități grecești, plasată foarte mult deasupra nivelului străzii, un fapt care o face vizibilă integral doar de pe celălalt mal al Dâmboviței. În stânga frizei, două zeități feminine, Demetra și Pallas privesc spre două zeități masculine, Apollo și Mercur, aflate în dreapta.[1] În 1943 arhitectul Nicolae Cucu și Zoe Ricci au realizat decorurile pentru o amplă colecție de artă plastică românească, expusă la Kunsthalle din Berna, din inițiativa ministerului Propagandei.[2] Alături de Horia Maicu și Romeo Belea, Nicolae Cucu a participat la proiectarea clădirii pentru Teatrul Național „Ion Luca Caragiale”, din București, inaugurat în 1973.[3] Note
Legături externe |
||||||||||||||||
Portal di Ensiklopedia Dunia
