Nicolae Cernescu
BiografieDupă absolvirea Facultății de Științe din București în anul 1925, Nicolae Cernescu și-a continuat pregătirea la Politehnica din Zurich, unde, în 1931, și-a susținut teza de doctorat în chimie. În anul 1935 a devenit și doctor docent. Cernescu a fost asistent la catedrele de chimie generală între anii 1927-1928 și de chimia solului ale Facultății de Agronomie, șef de secție la Laboratorul de Analize Chimice și Industriale, asistent și șef de lucrări la Catedra de Chimie Fizică și Analitică în perioada 1939-1947, conferențiar din 1947 și profesor din 1948 de pedologie la Institutul Agronomic din București. Cernescu a adus contribuții importante în diferite probleme din domeniul chimiei fizice și fertilității solurilor, aplecându-se cu deosebire asupra mecanismului schimbului de cationi din silicații naturali și sintetici, asupra chimismului pedogenetic al unor soluri, asupra reacției solurilor în raport cu natura cationilor schimbabili, asupra ameliorării fertilității solurilor acide prin adaos de marne (din 1948). Nicolae Cernescu a fost membru fondator al Societății Naționale Române pentru Știința Solului, membru și președinte al Societății Internaționale de Știința Solului și membru în comitetul de redacție al hărții solurilor Europei de Est. Cernescu a fost, de asemenea, membru al comitetului de experți pentru proiectul hărții mondiale a solurilor FAO – UNESCO și membru în comitetul consultativ pentru aplicarea științei și tehnicii pentru dezvoltare de pe lângă Consiliul Economic-Social ONU. [3] O stradă din Pitești poartă numele lui Nicolae Cernescu.[4] Distincții
Note
Legături externe |
Portal di Ensiklopedia Dunia