Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
[[wiki]]
Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. Acest articol a fost etichetat în octombrie 2018
Nicolae Bădescu a absolvit liceul Gheorghe Lazăr și Institutul de Arhitectură București. A devenit membru al PCR în 1942. Nicolae Bădescu a fost secretar de celulă și membru al Comitetului sectorului ministere (din mart. 1945); asistent la Facultatea de Arhitectură (din 1946); director general în Ministerul Construcțiilor și Lucrărilor Publice (din 1947); director adjunct și consilier la Institutul de Proiectări din Ministerul Construcțiilor (din 1949); președinte al Comitetului de Stat pentru Construcții de pe lângă Consiliul de Miniștri (29 mart. 1952); președinte al Comitetului de Stat pentru Arhitecturã și Construcții (24 ian. 1953–3 mart. 1955); decan al Facultății de Arhitectură; membru al Comitetului executiv al Sfatului popular al Capitalei; adjunct al ministrului Construcțiilor (din mart. 1957, în febr. 1958); vicepreședinte al Comitetului de Stat pentru Economie și Administrația Locală (din 21 oct. 1969).
Nicolae Bădescu a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1947 - 1975. Nicolae Bădescu a fost decorat cu următoarele distincții:
Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (24 decembrie 1952) „pentru lupta și munca duse în vederea făuririi, consolidării și prosperării Republicii Populare Române”[2]
Medalia „A 10-a aniversare de la înființarea primelor unități ale Armatei populare române“ (1953);
Medalia „Eliberarea de sub jugul fascist“ (1954);
Ordinul Muncii clasa a III-a (21 august 1954) „pentru merite deosebite pe tărîmul construcției de stat, economice, sociale și culturale, cu ocazia celei de a zecea aniversări a eliberării patriei noastre”[3]
Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia” (6 mai 1961) „pentru merite în activitatea de partid și întărirea regimului democrat-popular”[4]
Ordinul „23 August“ clasa a IV-a (1959), clasa a II-a (1971);
Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a II-a (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[5]
Ordinul „Tudor Vladimirescu“ clasa a II-a (1966);
Premiul I pentru proiectul arhitectonic al Aerogării Băneasa;
^Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 508 din 24 decembrie 1952 pentru conferirea Medaliei „A cincea aniversare a Republicii Populare Române”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 13, 29 decembrie 1952, p. 102.
^Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 368 din 21 august 1954 pentru conferirea ordinului „Steaua Republicii Populare Romîne”, „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor tovarăși, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 42, 30 august 1954, p. 384.
^Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 120 din 6 mai 1961 pentru conferirea medaliei „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul X, nr. 30, 31 decembrie 1961, p. 412.
Florica Dobre (coordonator): Consiliul Național pentru Studiera Arhivelor Securității. Membrii C.C. al P.C.R. 1945–1989. Dicționar. Editura Enciclopedică, București 2004, ISBN: 973-45–0486–X, S. 61 (PDF; 12,1 MB).
.svg){kind=small}
_Cl.2.jpg){kind=small}
