|
Nicolae-Șerban Tanașoca
Nicolae-Șerban Tanașoca (n. 3 octombrie 1941, București – d. 7 aprilie 2017, București) a fost un filolog și istoric român, specialist în filologie clasică, în studiul civilizației bizantine și al culturilor din Balcani. BiografieFamilie, educațieS-a născut într-o familie de aromâni.[1]O ramură a familiei sale, originară din Peninsula Balcanică, a fost întemeiată de un unchi stabilit, la începutul secolului al XX-lea, în Statele Unite ale Americii. A studiat filologia clasică la Universitatea din București, luându-și licența în 1964 , iar doctoratul în 1979. A fost profesor la Universitatea Națională de Arte din București și director al Institutului de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române. A murit la 7 aprilie 2017, în București, la vârsta de 75 de ani.[2] După slujba funerară la biserica ortodoxă Pitar Moș, a fost înmormântat la Cimitirul Bellu.[3] OperăÎntre lucrările sale se pot menționa o antologie comentată de studii asupra literaturii bizantine, traduceri din literatura elină (Platon), bizantină (Diaconul Agapet, Vasile I Macedoneanul) și neogreacă, lucrări consacrate istoriei aromânilor, etc. S-a interesat, de asemenea, de istoria modernă a României - a editat amintiri și discursuri ale lui Take Ionescu, a editat împreună cu Sanda Tătărescu-Negropontes Mărturii pentru istorie din moștenirea scrisă a lui Gheorghe Tătărescu. Tanașoca se numără printre intelectualii de frunte care au sprijinit ideea restaurării în România a sistemului monarhic constituțional sub dinastia Hohenzollern. Premii și onoruri
Lucrări publicate (selectiv)
NoteLegături externe |
||||||||||||||||||||
Portal di Ensiklopedia Dunia
