Natalia Leonida

Natalia Leonida
Date personale
Născută	25 iulie 1878 Vaslui, Vaslui, România
Decedată	1948 (69 de ani) București, România
Frați și surori	Elisa Leonida Zamfirescu Dimitrie Leonida Adela Leonida-Paul Gheorghe Leonida
Cetățenie	România
Ocupație	profesoară universitară[*]​
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Alma mater	Universitatea din București
Premii	Medalia „Răsplata Muncii pentru Învățământ” (1924) Ordinul Meritul Cultural (1934) Ordinul Coroana României (1941)
Modifică date / text

Natalia Leonida (n. 25 iulie 1878, Vaslui – d. 1948, București) a fost o pedagogă română.[1]

Biografie

Natalia Leonida s-a născut la Vaslui, fiind fiica ofițerului Atanase Leonida și a Matildei Leonida (născută Gill). Provenind dintr-o familie influentă din clasa de mijloc, ea a fost unul dintre cei 11 copii ai familiei. Printre frații și surorile ei a fost și o pionieră a ingineriei feminine, Elisa Leonida Zamfirescu și, de asemenea, inginerul Dimitrie Leonida.[2]

Studiile universitare le-a făcut în Franța, fiind licențiată a Facultății de Litere de la Sorbona (1901), apoi a obținut și licența în filologie modernă la Universitatea București (1904).

Începe cariera didactică ca profesoară de limba franceză la Liceul „Frații Buzești” din Craiova, după care la 1 noiembrie 1927, Ministerul Instrucțiunii o numește prin Decretul nr. 3119/1927, directoare a Liceului de fete Regina Maria din București, liceu desființat în 1948.[3]

Datorită Nataliei Leonida, ajutată și de frații săi, liceul avea o dotare de excepție. Astfel, Dimitrie Leonida și Gheorghe Leonida au participat la organizarea și dotarea laboratoarelor de fizică și geografie.

Fiind o pianistă talentată, Natalia a ajutat-o pe sora ei, Adela Leonida-Paul, la transcrierea în Braille, în premieră în România, a numeroase partituri muzicale și a operelor din literatura română și universală.

În anul 1948, anul morții creatoarei sale, liceul a fost desființat de regimul comunist. În prezent, în clădirea fostului liceu de pe strada Traian Vuia nr. 6, se află Facultatea de Farmacie a Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București.[4]

Distincții

Realizările din timpul directoratului său i-au adus mai multe distincții:

• Medalia „Răsplata Muncii pentru Învățământ”, clasa II (1924),
• „Ofițer al Academiei Franceze” (1933),
• „Brevetul pentru serviciul de distincție” din partea „Crucii Roșii” (1942),
• Ordinul „Meritul Cultural” pentru școală în grad de cavaler, clasa II (1934)
• Ordinul „Coroana României” în grad de cavaler (1941).[1]

Note

1. ^ Marcu 2017.
2. Zorzor, Corina (20 iunie 2014). „Chipul românesc al lui Iisus din Rio de Janeiro”. Adevarul. Accesat în 25 august 2015. 
3. „O familie model – familia Leonida (2) – Crainou”. www.crainou.ro. 
4. „Asociatia Generala a Inginerilor din Romania”. www.agir.ro. 

Bibliografie

• Marcu, George (2017). Femei de seamă din România. De ieri și de azi. București: Editura Meronia. 

Legături externe

• Album: Familia Leonida și societatea românească interbelică, autor: Monica Neațu