Mircea Carp

Pentru alte persoane cu numele de familie respectiv, vedeți Carp (nume).

Mircea Carp
Date personale
Născut	28 ianuarie 1923 Gherla, Cluj, România
Decedat	7 iunie 2024 (101 ani)[1]
Cetățenie	România  Statele Unite ale Americii
Ocupație	jurnalist ofițer
Limbi vorbite	limba română limba engleză limba germană
Activitate
Alte nume	Dan Mircescu[2]
Organizație	Vocea Americii[2] Radio Europa Liberă
Modifică date / text

Mircea Carp (n. 28 ianuarie 1923, Gherla, Cluj, România – d. 7 iunie 2024) a fost un ziarist român.

Tatăl lui Mircea Carp a fost ofițerul de cavalerie Constantin Carp, dintr-o familie Carp din Iași. Mama lui Mircea Carp a fost Ecaterina (Tatiana) Catargi, descendentă din Lascăr Catargi (1823-1899), prim-ministru conservator al României, în patru rânduri.[3] În Primul Război Mondial, ofițerul Constantin Carp a comandat un escadron de cavalerie, care a luptat la Măgheruș în anul 1916.

Mircea Carp a copilărit la Botoșani, a urmat Liceul Militar la Iași și la Mănăstirea Dealu din Tîrgoviște, după care a fost ofițer, luptând și în al Doilea Război Mondial. Din motive politice a fost dat afară din armată în 1946 și a fost închis între august și noiembrie 1947.

A plecat clandestin din România în Austria (prin Ungaria) în ianuarie 1948, iar după emigrarea în SUA (1951 sau 1952) a lucrat la postul de radio „Vocea Americii” (din 1955), mai întâi ca și crainic, iar apoi ca redactor și șef al secției române.

În 1979 a fost angajat de Radio Europa Liberă ca director-asistent, unde a rămas până la pensionarea sa din 1995.[4]

A fost nepotul lui Garabet Ibrăileanu.[5]

La Biblioteca Centrală Universitară din Cluj există un fond „Mircea Carp”.

În ultima parte a vieții a locuit la München. A fost căsătorit de două ori (a doua soție fiind Gabriela Dumitrescu, critic de artă) și are un fiu, Mihai, căruia i-a dat numele după unchiul său (fratele tatălui) și în onoarea Regelui Mihai I al României.[6]

Scrieri

• Vocea Americii în România (1969-1978), ed. Polirom, 1997
• Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine, 2013 - recenzie

Note

1. S-a stins o mare voce a României. Pierdere imensă pentru țara noastră, Capital, 8 iunie 2024 
2. ^ https://moldova.europalibera.org/a/poveste-din-bătrâni-să-auzim-numai-de-bine/29767544.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
3. Filip-Lucian Iorga, Un cântec de lebădă. Vlăstare boierești în Primul Război Mondial. Pref. de Ștefan S. Gorovei. București, Corint Books, 2016, p. 113. ISBN 978-606-793-072-6
4. Mircea Carp îi cere iertare lui Adrian Marino, Ovidiu Șimonca, Observator cultural - numărul 531, iulie 2010, accesat la 29 ianuarie 2014
5. „Mergeam amîndoi pe același drum“, Simona-Maria Pop, Observator cultural - numărul 532, iulie 2010, accesat la 29 ianuarie 2014
6. „CONVORBIRE CU MIRCEA CARP”. Accesat în 21 decembrie 2012.  Parametru necunoscut |accesat= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor)

Legături externe

• Minibiografie la situl „Radio Europa Liberă”
• Mircea Carp îi cere iertare lui Adrian Marino, Ovidiu Șimonca, Observator cultural - numărul 531, iulie 2010
• „Mergeam amîndoi pe același drum“, Simona-Maria Pop, Observator cultural - numărul 532, iulie 2010
• Interviu pe saitul Confluente.ro
• Interviu Mircea Carp: „Cineva îmi spunea: ai făcut istorie. Nu! Am trăit istorie!”, 10 iulie 2013, Andrada Văsii, Ziarul Metropolis
• Cum l-a făcut Hitler ofițer pe unul dintre cei mai celebri jurnaliști români Arhivat în 23 februarie 2014, la Wayback Machine., 6 septembrie 2013, Claudiu Padurean, Virgil Lazar, România liberă