Scully a continuat să scrie pentru mai multe sitcomuri înainte să ajungă în echipa Familiei Simpson în 1993. A scris douăsprezece episoade pentru serial, inclusiv „Lisa on Ice(d)” și „Team Homer(d)”, și a avut funcția de showrunner din sezoanul 9 până în sezonul 12. Scully a câștigat șase premii Primetime Emmy(d) pentru contribuțiile sale; în timp ce numeroase publicații i-au lăudat episoadele, altele au publicat recenzii negative, deoarece în timpul mandatului său, calitatea serialului a intrat în declin. Acesta încă lucrează pentru serial și a fost atât coproducător, cât și coscenarist al filmului Familia Simpson din 2007.
În copilărie, acesta „spera să devină muzician sau jucător de hochei”.[5] Încurajat de profesorul său James Doyle, Scully a dezvoltat o pasiune pentru scris și a ajuns redactor al ziarului școlii primare Main Street.[6][7] A absolvit Liceul West Springfield(d) în 1974, fiind votat de colegii săi de clasă drept „elevul care probabil nu-și va atinge potențialul”,[8] și a abandonat Holyoke Community College(d) după o singură zi.[6][5][9] Neștiind ce să facă mai departe, a început să lucreze în departamentul de îmbrăcăminte al magazinului universal Steiger's(d),[6] ca portar(d) la Spitalul Springfield și ca instructor auto.[7] Conform acestuia, „dacă aș fi reușit într-adevăr la facultate și aș fi obținut o diplomă în contabilitate sau în altceva, probabil aș fi renunțat repede la scris. Lipsa competențelor căutate pe piața muncii m-a motivat să încerc să devin scriitor”.[5] În cele din urmă, a decis că-și „dorește să între în lumea comediei” și s-a mutat în Los Angeles, California în 1982.[5][10]
În 1993, după ce a citit o parte din scenariile sale speculative,[15]David Mirkin(d) l-a angajat pe Scully să scrie pentru Familia Simpson după plecarea lui Conan O'Brien.[16] A început ca scriitor și producător pentru serial în timpul celui de-al cincilea sezon și a scris episoadele „Lisa's Rival(d)”, „Two Dozen and One Greyhounds(d)” și „Lisa on Ice”, cel din urmă fiind difuzat în sezonul șase. „Lisa's Rival” a fost primul său episod; el a scris scenariul, însă conceptul original era conceput de O'Brien. În mod similar, a scris scenariul pentru „Two Dozen and One Greyhounds”, dar intriga episodului a fost formulată de Al Jean și Mike Reiss.[17] „Lisa on Ice” a fost inspirat de pasiunea lui pentru hocheiul pe gheață și de întâmplările din copilăria sa,[18] iar „Marge Be Not Proud(d)” s-a bazat pe „unul dinte cele mai traumatizante momente” din viața sa.[19] Într-un interviu pentru Variety, Scully a declarat în glumă că „este grozav să fii plătit pentru a retrăi ororile vieții tale”.[20] De asemenea, a scris „Team Homer” și „Lisa's Date with Density(d)”.[21][22] Conform acestuia, „am scris o mulțime de episoade pentru Lisa. Am cinci fiice, așa că îmi place foarte mult Lisa. Și îmi place și Homer. Homer îmi vine foarte natural: nu știu dacă e un lucru bun sau rău. O mare parte din episoadele mele preferate sunt cele în care Homer și Lisa intră în conflict unul cu celălalt... Sunt foarte umani, cred că asta îi face captivanți.”[23]
Scully a devenit showrunner în 1997, în timpul celui de-al nouălea sezon.[24] În calitate de showrunner și producător executiv, Scully a declarat că scopul său a fost „să nu distrugă serialul”. De asemenea, a condus echipa de scenariști și a supravegheat întreagul proces de producție al serialului.[25] În această perioadă, a contribuit la cinci episoade: „Treehouse of Horror VIII(d)” („Segmentul The HΩmega Man”),[26] „Sunday, Cruddy Sunday(d)”,[27] „Beyond Blunderdome(d)“, „Behind the Laughter(d)” [28] și „The Parent Rap(d)”.[29] Scully a fost popular în rândul membrilor personalului, acesta fiind lăudat pentru abilitățile sale de organizare și management. Scriitorul Tom Martin(d) a declarat că a fost „probabil cel mai bun șef pentru care am lucrat vreodată”, în timp ce Don Payne(d) a spus că pentru Scully „era foarte important să respectăm programul”.[30][31] A rămas în funcția de showrunner până în 2001, în timpul sezonului 12, devenind prima persoană care a condus serialul pentru mai mult de două sezoane.[31] A revenit în sezonul 14 pentru a scrie episodul „How I Spent My Strummer Vacation(d)” [32] și a contribui la filmul Familia Simpson.[33]
Mandatul lui Scully a fost puternic criticat de unii fani ai serialului.[34][30] John Ortved a menționat că „episoadele lui Scully sunt excepționale în comparație cu ce ne oferă Familia Simpson astăzi, însă el a fost cârmaciul când nava a lovit aisbergul”.[35]BBC a remarcat că „epoca de aur a Familiei Simpson s-a încheiat după sezonul nouă”,[36] iar conform unnui articol de opinie scris de Chris Suellentrop pentru revista Slate(d), Familia Simpson a devenit un desen animat tipic sub conducerea lui Scully lipsit de emoție.[37] Potrivit lui Jon Bonné de la MSNBC(d),[38] Scully este vinovat de transformarea serialului într-o proiect centrat pe glume și Homer, iar mulți fani au deplâns metamorfozarea lui Homer dintr-un personaj simpatic și sincer într-unul plictisitor și lipsit de inteligență,[39] aceștia caracterizându-l drept „Jerkass Homer”.[38][40][41]
O parte din operele lui Scully au primit însă recenzii pozitive. Acesta a câștigat șase premii Primetime Emmy pentru contribuțiile sale la serial,[42] iar Entertainment Weekly a numit episodul „How I Spent My Strummer Vacation” drept al 22-lea cel mai bun episod al Familiei Simpson.[43] Robert Canning de la IGN a scris o recenzie pozitivă pentru episoadele „How I Spent My Strummer Vacation”,[44] „Behind the Laughter” și „Trilogy of Error(d)”. Canning susține că deși „Familia Simpson a ajuns la apogeu în anii 1990, asta nu înseamnă că ultimii opt ani au fost lipsiți de episoade de calitate”.[45][46] Scenaristul Tom Martin a declarat în cartea lui Ortved că nu înțelege criticile aduse lui Scully, deoarece acesta a coordonat cu succes serialul.[47] Conform lui Ortved, Sully nu poate fi considerat singurul vinovat pentru declinul serialului.[48] Întrebat în 2007 despre sursa longevității serialului, Scully a răspuns în glumă că „îți reduci standardului de calitate. Odată ce ai făcut asta, poți continua pentru totdeauna.”[49]
Ortved, John (2009). The Simpsons: An Uncensored, Unauthorized History. Greystone Books. pp. 221–225. ISBN 978-1-55365-503-9.
Turner, Chris (2004). Planet Simpson: How a Cartoon Masterpiece Documented an Era and Defined a Generation. Foreword by Douglas Coupland. (1st ed.). Toronto: Random House Canada. ISBN 978-0-679-31318-2. OCLC 55682258.
