A absolvit Facultatea de Mecanică din Timișoara în 1993. A lucrat ca inginer la Prompt S.A. între 1993-1995. Între 1996 și 2000 a lucrat la departamentul de finanțe al firmei Procter & Gamble Timișoara (Detergenți S.A.), inițial analist financiar, apoi contabil șef. Din 1999 a început activități economice pe cont propriu.[necesită citare]
Am instigat lumea la violență împotriva milițienilor fiindcă așa am considerat necesar. În 16 decembrie oamenilor le era încă frică. Pentru ca Ceaușescu să cadă era nevoie ca poporul să-și înfrângă teama. De aceea, unele acte de violență erau necesare.[6]
”
— Marius Mioc, 1991
A fost prezent în mulțimea adunată în 16 decembrie 1989 în fața casei preotului László Tőkés și a participat la confruntările cu forțele de ordine din acea zonă. Ulterior, a îndemnat participanții la manifestație să continue demonstrația și în a doua zi, în 17 decembrie, plecând prin oraș pentru a anunța cât mai multă lume despre plănuirea reluării manifestațiilor. A fost reținut de forțele de ordine în noaptea de 16 spre 17 decembrie 1989[7]. A fost arestat și bătut peste tălpi, picioare, spate, mâini.[8][9][10]
Urmare a rolului jucat în instigarea și organizarea evenimentelor din decembrie 1989 de la Timișoara, autoritățile comuniste i-au întocmit dosar penal. Acest dosar a fost închis în iunie 1990 de către procurorul militar Samoilă Joarză cu rezoluție de ne-începere a urmăririi penale, ca urmare a abrogării art. 166 din Codul penal privind infracțiunea de propagandă împotriva orânduirii socialiste printr-un Decret al CFSN din ianuarie 1990.[11]
În anul 2004, Mioc a obținut în instanță plata unor daune morale și materiale de la fostul șef al SecuritățiiTimiș, Traian Sima, autor al ordinului de arestare a manifestanților de la revoluție.[12][13][14]
Falsificatorii istoriei (Ed. Almanahul Banatului, 1994, reeditată la Ed. Marineasa în 1995)
Revoluția din Timișoara așa cum a fost (Ed. Brumar, 1997)
Revoluția din Timișoara și falsificatorii istoriei (Ed. Sedona, 1999)
Revoluția fără mistere. Începutul revoluției române: cazul László Tőkés (Ed. Almanahul Banatului, 2002)
The anticommunist Romanian Revolution (Ed. Marineasa, Timișoara, 2002; reeditată în 2004 și la editura Artpress, 2007)
Libertatea și politrucii (Ed. Mirton, 2003)
Curtea Supremă de Justiție - Procesele revoluției din Timișoara (1989), adunate și comentate de Marius Mioc (Ed. Artpress, Timișoara, 2004)
Revoluția din 1989 și minciunile din Jurnalul Național. Mitul agenturilor străine. Mitul Securității atotputernice (Ed. Marineasa, 2005)
Revoluția din 1989 pe scurt (Ed. Artpress, 2006)
La revolution roumaine de 1989 (Ed. Artpress, 2007)
Revoluția română, explicată pentru to(n)ți (Ed. Artpress, 2014)
Istoricii și revoluția din 1989. Minciuni, falsificări, manipulări (Ed. Partoș, 2019)
Revoluția de la Timișoara prin mărturii (Ed. Partoș, 2019)
Covid, minciuna veacului (Ed. Partoș, 2020)
Coautor
O enigmă care împlinește 7 ani, Fundația Academia Civică, Biblioteca Sighet, 1997 (capitolul „Măsluirea istoriei revoluției”). Coordonatorul cărții – Romulus Rusan
Întrebări cu și fără răspuns, Editura Mirton 2001 (capitolul „Politicienii și revoluția din 1989”). Coordonatorul cărții – Iosif Costinaș
Revoluția română din 1989. Istorie și memorie, Editura Polirom, 2007. Coordonatorul cărții – Bogdan Murgescu
Procesul de la Timișoara, volumul IX, tipografia Partoș, 2010 (sub egida asociației Memorialul Revoluției); Coordonatorii cărții – Traian Orban și Gino Rado
Libertate te iubim, ori învingem, ori murim!, Editura Excelsior Art 2014 (carte a asociației „17 Decembrie” a răniților și familiilor îndoliate din revoluție; alți coautori: Corina Untilă și Angela Țintaru)
^"Revoluția după gratii", capitol în cartea sa "Revoluția din 1989, explicată pentru to(n)ți", editura Artpress 2014, în care povestește faptele sale din revoluție
^Marius Mioc - Boicotarea comisiei senatoriale „decembrie 1989” de către Asociația „17 Decembrie”. Expunere de motive, articol în ziarul "Timișoara" din 9 decembrie 1993