Maria de Boulogne

Maria I (n. 1136 – d. 25 iulie 1182, Saint Austrebert, Montreuil) a fost suo jure contesă de Boulogne între 1159 și 1170.

Primii ani

Maria a fost fiica mai mică a regelui Ștefan al Angliei cu soția sa Matilda de Boulogne.[1] Ea s-a născut în 1136,[1] la un an după ce tatăl ei a succedat pe tronul Angliei. Domnia acestuia va fi marcată de un prelungit război civil, în care s-au purtat mai multe bătălii pentru coroana Angliei, care era pretinsă și de verișoara sa, Maud.

Ea a avut trei frați, Eustațiu, Guillaume (ambii deveniți, pe rând, conți de Boulogne), Balduin, și o soră, Matilda. Ea mai avea și alți frați nelegitimi de pe urma relației tatălui lor cu o doamnă normandă cunoscută sub numele de Dameta.[1] Maria a devenit novice la prioria de Lillechurch din Kent, ulterior transferându-se la abația Romsey din Hampshire.[1] Abația fusese restaurată de unchiul Mariei, Henric de Blois, devenit episcop de Winchester. Ea a devenit astfel călugăriță la Romsey, cândva între 1148 și 1155, în acest din urmă an devenind abatesă de Romsey,[1] la un an după moartea tatălui ei și urcarea pe tronul Angliei al fiului pretendentei Maud, Henric al II-lea. Fratele ei Guillaume preluase deja succesiunea tatălui lor.

Circa patru ani mai târziu, în 11 octombrie 1159, fratele ei Guillaume a murit în Toulouse. Dat fiind că mariajul acestuia cu Isabela de Warenne nu a produs copii, Maria, singura soră supraviețuitoare a sa, a succedat ca suo jure contesă de Boulogne.[1]

Răpirea și căsătoria forțată

Matei de Alsacia a răpit-o pe Maria din abație în 1160 și a forțat-o să îl ia de soț, în încălcarea jurămintelor ei religioase.[1] Matei a devenit astfel jure uxoris conte de Boulogne și co-guvernator al comitatului. În 18 decembrie 1161, papa Alexandru al III-lea a scris o epistolă către arhiepiscopul de Rheims, în care a pus problema răpirii Mariei de către Matei de Alsacia și căsătoria lor prin constrângere.[1] Din această căsătorie au rezultat două fiice:

• Ida (n. 1160/1161 – d. 21 aprilie 1216), căsătorită mai întâi cu Gerard de Guelders; a doua oară cu contele Berthold al IV-lea de Zähringen; iar a treia oară cu contele Reginald de Dammartin, cu care a avut o fiică, Matilda a II-a de Boulogne, care o va succeda la conducerea comitatului.
• Matilda (n. 1170 – d. 16 octombrie 1210), căsătorită în 1179 cu ducele Henric I de Brabant, cu care a avut șapte copii.

Căsătoria Mariei cu Matei a fost anulată în 1170.[1] Este același an în care ea a născut pe cea de a doua fiică a lor, Matilda, petrecută la Louvain. Ca urmare a anulării, Maria a reintrat în viața religioasă ca o călugăriță benedictină la Saint Austrebert, în Montreuil, unde a încetat din viață la 25 iulie 1182 la vârsta de circa 46 de ani.[1][2] Fostul ei soț, Matei a continuat să se afle la conducerea comitatului de Boulogne până când a murit, în 1173, moment în care fiica mai mare, Ida a preluat succesiune ca și contesă. După moartea fiicei Idei, Matilda a II-a, comitatul a ajuns până la urmă în mâinile Adelaidei, fiica Matilda a II-a.

Bibliografie suplimentară

• S. P. Thompson (2004) Mary (Mary of Blois), suo jure countess of Boulogne (d. 1182), Online Oxford Dictionary of National Biography

Note

1. ^ Cawley, Charles. Medieval Lands, Kings of England, 1066-1603). Retrieved 22 September 2011
2. Weir, Alison, Britain's Royal Families: The Complete Genealogy, Vintage Books, 2008.