Mărul lupului

Mărul lupului
Clasificare științifică
Supradomeniu	Biota
Supraregn	Eukaryota
Regn	Plantae
Diviziune	Tracheophytes
Subdiviziune	Spermatophytes
Ordin	Piperales
Familie	Aristolochiaceae
Gen	Aristolochia
Nume binomial
Aristolochia clematitis[1]
L., 1753
Modifică date / text

Aristolochia clematitis

Aristolochia clematitis L., (Mărul lupului), este o specie de plantă erbacee, perenă, glabră și cu miros neplăcut, care crește în locuri cultivate și în tufișuri.

Denumire populară

Este cunoscută în limbaj comun, în afară de mărul lupului, și ca ,

• cucurbețea
• cucurbețică
• dalac
• fasolea-cioarei
• lepădătoare
• lingura-frumoaselor
• lingura-popii
• omag
• păsulică
• fasolică
• remf
• limba lupului

Caracteristici

• Rădăcina este sub formă de rizom repent, ramificat.
• Tulpina aeriană este simplă, erectă, neramificată.
• Frunzele sunt de forma ovat-triunghiulară, cordate la bază și dispuse altern.
• Florile sunt zigomorfe, cu un periant cilindric, în formă de tub lărgit în partea superioară, ca o pâlnie. Apar în mai-iunie, câte 3-5, la subsuoara frunzelor și au culoarea galben-deschis.
• Fructele sunt capsule piriforme, cu multe semințe.

Farmacologie

Are acțiune purgativă drastică. De asemenea, are acțiune puternic emenagogă și ocitocică. Cercetările recente nu mai recomandă substanțele active din această plantă, deoarece s-a constatat că au acțiune carcinogenă (favorizează dezvoltarea celulelor canceroase). Nu se mai recomandă nici extern.[2]

Înmulțire

Se înmulțește prin semințe.

Răspândire

Este frecventă ca buruiană în vii și livezi, în câmpurile cultivate și pe marginea drumurilor, (mai ales în județele: Arad, Bistrița-Năsăud, Caraș-Severin, Cluj, Mureș, Sibiu, Timiș, Mehedinți, Dolj, Gorj, Vâlcea, Ialomița, Ilfov, Prahova, Bacău, Galați, Iași, Neamț, Vaslui).

Utilizare

Mai nou se crede că reprezintă cauza a mii de cazuri de insuficiență renală din România, Bulgaria, Serbia, Bosnia și Herzegovina și Croația unde se crede că planta este consumată neintenționat prin făină contaminată.[3][4]

Planta nu se folosește nici intern, nici extern.[2]

Intoxicațiile

Planta nu se recomandă sub nicio formă. S-au semnalat numeroase intoxicări cu preparate din această plantă recomandate de impostori în "vindecarea tuturor formelor de cancer". În caz de intoxicații cu această plantă, se fac spălături stomacale cu cărbune activ, tanin 2%, diuretice, multe lichide și opiacee.[5]

Vezi și

• Listă de genuri de plante ornamentale

Bibliografie

• Dicționar dendrofloricol, Editura științifică și enciclopedică, București, 1989;
• Botanică farmaceutică, Editura didactică și pedagogică, București, 1981;
• Medicină naturistă, Editura medicală, București, 1987.

Note

1. Species Plantarum, p. 962 
2. ^ Bojor, Ovidiu (2003). Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z. Fiat Lux. p. 163. 
3. doi:10.1073/pnas.0701248104
   Această referință va fi completată automat în următoarele minute. Puteți sări peste perioada de așteptare sau puteți extinde citarea manual
4. Batuman, Elif. "Poisoned Land." The New Yorker. August 12 & 19, 2013: 42-47. Print.
5. Bojor, Ovidiu (2003). Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z. Fiat Lux. p. 163.