Mălin

Pentru alte sensuri, vedeți Mălin (dezambiguizare).

Mălin
Flori de mălin
Clasificare științifică
Regn:	Plantae
(neclasificat):	Angiospermae
(neclasificat):	Eudicotidae
(neclasificat):	Rosidae
Ordin:	Rosales
Familie:	Rosaceae
Gen:	Prunus
Subgen:	Padus[1]
Specie:	P. padus
Nume binomial
Prunus padus L.
Sinonime[2]
Listă Cerasus padus (L.) Delarbre Cerasus padus (L.) DC. Cerasus schuebeleri N.I.Orlova Druparia padus (L.) Clairv. Padus asiatica Kom. Padus avium Mill. Padus borealis (Schübeler ) N.I.Orlova Padus petraea (Tausch) M.Roem. Padus racemosa (Lam.) Gilib. Padus vulgaris Borkh. Padus vulgaris Host Prunus fauriei H.Lév. Prunus germanica Borkh. Prunus racemosa Lam.
Modifică text

Fructe de mălin

Mălinul (denumirea științifică: Prunus padus L.) este un arbust decorativ din familia rozaceelor, cu flori albe mirositoare și cu fructe drupe mici, negre, din a cărui scoarță amară se prepară un medicament astringent.

Răspândire

Mălinul (Prunus padus) crește pe lângă râuri, lacuri, margini de pădure și poieni. Este întâlnit pe tot teritoriul Europei și Asiei, până în Țările Nordice și la Est de Enisei.[3]

Fructe

Primăvara, mălinul înflorește abundent cu flori albe grupate în ciorchini lungi, cu o aromă puternică iute-amăruie.[4] Fructele mălinului pot fi consumate și după mai bine de 5 ani, dacă sunt bine uscate și împachetate.

Pulpa fructului este bogată în substanțe tanate, zaharuri, acizi organici, ulei volatil și săruri minerale, iar miezul sâmburelui conține ulei gras. De asemenea, conținutul de fitoncide al plantei este atât de mare încât în jurul unui mălin nu se găsesc insecte. În frunze se găsesc aproximativ 200mg de acid ascorbic.[3]

Proprietăți medicinale

Mălinul este o plantă medicinală, bine cunoscută în medicina populară din cele mai vechi timpuri. Fructele se foloseau în tratarea diareei la copii, furunculoză și ca depurativ al sângelui. [3] Și în prezent, mălinul continuă să fie utilizat în scopuri medicinale: decoctul și infuzia din fructe uscate sunt folosite ca antidiareic, analgezic și astringent, iar din fructe se face ceai gastric. Din florile proaspete se prepară apă de mălin, care este folosit în tratarea bolilor de ochi.[3]

Alte utilizări

Scoarța mălinului conține pigmenți de culoare verde, iar frunzele pigmenți galbeni, fiind multă vreme folosit pentru vopsirea hainelor. [4]

Referințe

1. Rehder, A. 1940, reprinted 1977. Manual of cultivated trees and shrubs hardy in North America exclusive of the subtropical and warmer temperate regions. Macmillan publishing Co., Inc, New York.
2. „The Plant List: A Working List of All Plant Species”. Accesat în 27 ianuarie 2014. 
3. ^ „Malinul, consumat din vremuri stravechi”. Sanatatea. Accesat în 23 aprilie 2022.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
4. ^ Otilia Ignat. „Mălinul, o sursa de umbră în grădină”. Casă și Grădină. Arhivat din original la 2022-01-19. Accesat în 23 aprilie 2022.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)