Listă de opere ale lui Leonardo da Vinci

Autoportret - Leonardo da Vinci; cretă roșie pe hârtie; 33.3 × 21.3 cm; cca 1512; Biblioteca Regală, Torino[1]

Aceasta este o listă de picturi, desene și manuscrise atribuite lui Leonardo di ser Piero da Vinci (n. 15 aprilie 1452, d. 2 mai 1519), pictor, sculptor, arhitect și om de știință italian. Leonardo da Vinci a fost un artist din Florența, care a fost numit „arhetipul omului Renașterii”[2]. Majoritatea operelor au teme religioase. În afară de acestea, Leonardo a realizat și portrete. Compozițiile lui sunt armonioase și curgătoare, creând o extraordinară impresie de real[3]. El a creat modalități foarte fine ale umbrei și ale luminii, în special pentru chipurile și peisajele din fundal[3]. Inovația sa în pictură a influențat arta italiană pentru mai mult de un secol după moartea sa, dar operele sale au trezit numeroase controverse. Nu a influențat numai pictura, ci și cinematografia[4].

Lista de opere este împărțită în patru:

• Lista cu lucrări majore care este alcătuită din 17 picturi terminate (două versiuni înseamnă o lucrare; De exemplu: Fecioara între stânci deși are două versiuni ea este o singură operă; dacă luați cele două versiuni separate vor ieși 19 picturi, ceea ce nu este corect), 2 picturi neterminate și unul dintre desenele sale.
• Lista cu lucrări pierdute care conține copii ale lucrărilor originale efectuate de diverși artiști plastici, cu excepția operelor Madona cu pisica și Salvator Mundi.
• Lista cu lucrări contestate și atribuții recente care conține 11 lucrări: șapte teme religioase și patru portrete.
• Lista manuscriselor care cuprinde 11 codexuri, o colecție de documente și 12 manuscrise notate de la A la M.

Deși numai 17 opere îi pot fi atribuite fără umbră de îndoială, el a descoperit soluții pentru toate categoriile de probleme artistice[3]. Printre lucrările sale, cele mai cunoscute sunt Mona Lisa, cea mai celebră pictură din lume[5] și Cina cea de taină, una dintre cele două picturi murale ale artistului[6].

Unele picturi au fost pierdute. Două dintre cele mai de seamă compoziții ale sale - Bătălia de la Anghiari și Leda și lebăda (ambele abandonate) - au fost reproduse de alți pictori[7]. Chiar și așa, aceste câteva creații dau seama unicității artistului, căruia Giorgio Vasari i-a atribuit rolul de părinte al Renașterii propriu-zise[7].

Alte opere de artă sunt contestate. De exemplu, Tobias și îngerașul a fost lucrată probabil în mare parte de Andrea del Verrocchio[8]. Unele picturi sunt atribuite lui da Vinci datorită amprentelor care se găsesc la alte picturi și la ele.

Între 1490 și 1495, Leonardo a pus bazele primelor scrieri de anvergură[7]. Treptat, el dă viață celor patru teme care aveau să-i preocupe întreaga viață: un tratat de pictură, un tratat de arhitectură, o carte despre bazele mecanicii și un studiu general despre anatomia omului[7]. Tot în această perioadă apar preocupările pentru geofizică, botanică, hidrologie și aerologie[7]. Începe să-și scrie caietele în primii ani petrecuți la Milano[7]. Caietele sale însumează mii de pagini scrise mărunt și bogate în schițe, fiind cea mai cuprinzătoare moștenire lăsată vreodată de un pictor[7].

Lucrări majore care s-au păstrat

Referințele din secțiunea „Titlul, tehnica și mărimile” sunt valabile și pentru secțiunile „Anul realizării” și „Unde este expusă”. Cele din ultima coloană sunt valabile pentru toate secțiunile dacă nu întâlnim referințe și în „Titlul, tehnica și mărimile”.

Referința de la pictura Sfântul Ieronim este valabilă pentru secțiunile „Titlul, tehnica și mărimile”, „Anul realizării” și „Unde este expusă”.

Referința de la Madona Litta din secțiunea „Titlul, tehnica și mărimile” nu este valabilă pentru „Anul realizării”, la fel și cea de la Madona Benois.

Imagine	Titlul, tehnica și mărimile	Anul realizării	Unde este expusă	Detalii
	Botezul lui Hristos; tempera și ulei pe panou de lemn; 177 × 151 cm[9]	"1472-1475	Galeria Uffizi, Florența	Panoul este singura pictură a lui Andrea del Verrocchio existentă la Uffizi și provine de la mânăstirea florentină San Salviref[10].
	Buna Vestire; ulei și tempera pe panou de lemn; 98 × 217 cm[11]	!cca 1472-1475	Galeria Uffizi, Florența	Opera provine din mânăstirea Sfântul Bartolemeu de la Monteoliveto, din apropiere de Florența[12].
	Portretul Ginevrei Benci; ulei pe lemn; 42 × 37 cm[13]	#1476	National Gallery of Art, Washington, D.C.	Tabloul este inspirat după sculptura Tânără cu un buchet de flori realizată de Andrea del Verrocchio, artistul care l-a influențat pe Leonardo[14].
	Madona Benois; ulei pe lemn transferat pe pânză; 49.5 × 33 cm	$1478[15]	Muzeul Ermitaj, Sankt Petersburg	Se zvonește că pictura a făcut parte din decorațiunile de scenă ale unei companii de circ[16].
	Madona cu garoafă; ulei pe lemn; 62 × 47.5 cm	%1478–1480	Alte Pinakothek, München	Foarte mult timp i-a fost atribuită lui Verrocchio[17].
	Sfântul Ieronim; tempera și ulei pe panou de lemn; 103 × 75 cm; pictură neterminată[18]	&cca 1480	Pinacoteca Vaticanului, Muzeele Vaticane	A rămas neterminată și se află în primele stagii de pregătire.
	Adorația magilor; ulei pe panou de lemn; pictură neterminată; 243 × 246 cm[19]	'1481	Galeria Uffizi, Florența	La fel ca Sfântul Ieronim ea a rămas neterminată. A ajuns la Uffizi încă din 1670, prin intermediul colecțiilor lui Antonio și Giulio de Medici[20].
	Fecioara între stânci; ulei pe lemn; 199 × 122 cm[21]	'1483–1486	Muzeul Luvru, Paris	Are o versiune succesivă la National Gallery, Londra[22].
	Doamna cu hermină; ulei pe panou de lemn[23] 54 × 39 cm	(cca 1483–1490	Muzeul Czartoryski, Cracovia	Câțiva istorici consideră că personajul este Cecilia Gallerani[24].
	Madona Litta; tempera pe lemn transferat pe pânză; 42 × 33 cm[25]	)cca 1490[26]	Muzeul Ermitaj, Sankt Petersburg	Mulți cercetători cred că această operă aparține unui ucenic de-al maestrului renascentist[27].
	Portretul unui muzician; ulei pe panou de lemn; 43 × 31 cm[28]	(cca 1490	Biblioteca Ambroziană, Milano	Tabloul este singura operă a lui Leonardo care reprezintă un bărbat[29].
	Frumoasa fierăriță; ulei pe panou de lemn; 62 × 44 cm[30]	*1490-1496	Muzeul Luvru, Paris	Femeia din imagine ar putea fi Lucrezia Crivelli[31].
	Cina cea de taină; tempera pe ipsos; 460 × 880 cm[32]	[phone]	Biserica Santa Maria delle Grazie, Milano	Începerea și finalizarea picturii au fost menționate de către matematicianul Luca Pacioli într-o scrisoare trimisă lui Ludovic Maurul[33].
	Fecioara între stânci; ulei pe lemn; 189.5 × 120 cm[34]	,1495-1508	National Gallery, Londra	Panoul a fost realizat pentru o capelă din Biserica Sfântul Francisc cel Mare din Milano[35].
	Salla delle Asse (în română:Sala de panouri de lemn); detaliu al frescei realizate pentru Castelul Sforza; tempera pe ipsos	,1498-1499	Castelul Sforza, Milano	Leonardo a lucrat la această murală cu asistenții săi[36].
	Fecioara cu Pruncul, Sfânta Ana și Sfântul Ioan Botezătorul; cretă și cărbune pe hârtie; 142 × 105 cm[37]	,1499-1500	National Gallery, Londra	Desenul este format din opt foi unite[38].
	Madona cu fus; ulei pe panou de lemn transferat pe pânză și restabilit pe panou; 50.2 × 36.4 cm	-cca 1501	Colecție privată	Leonardo da Vinci s-a întors la Milano pentru a realiza această operă care i-a fost dată secretarului francez al statului, Florimond Robertet[39].
	Madona cu fus; ulei pe panou de lemn; 48.3 × 36.9 cm	.cca 1501	Colecție privată	Rezultatul examinației științifice recente arată că lucrarea este realizată de Leonardo[40].
	Mona Lisa (Gioconda); ulei pe lemn; 77 × 53 cm	01503–1506	Muzeul Luvru, Paris	Mona Lisa este cel mai cunoscut chip feminin din lume, care a dat naștere la numeroase controverse[41].
	Sfânta Ana, Fecioara și Pruncul cu mielul; ulei pe lemn; 168 × 130 cm[42]	9cca 1510	Muzeul Luvru, Paris	În 1517, acest tablou a fost expus în atelierul maestrului Cloux, după care a fost achiziționat de cardinalul Richelieu, care îl dăruiește regelui Ludovic al XIII-lea[43].
	Bachus; ulei pe panou de lemn transferat pe pânză; 177 × 115 cm[44]	:1510–1515	Muzeul Luvru, Paris	Deteriorările au făcut ca picturii să-i fie recunoscut cu greu artistul[45].
	Sfântul Ioan Botezătorul; ulei pe lemn; 69 × 57 cm[46]	;1513-1516	Muzeul Luvru, Paris	Modelul pentru această operă a fost cel mai apropiat prieten al lui Leonardo, „Salai”[47].

Lucrări pierdute

Capul Medusei - realizată de un pictor flamand; ulei pe panou; 49 × 74 cm; secolul al XVI-lea; Galeria Uffizi, Florența [48]

Capul unui luptător (Capul roșu - studiu pentru Bătălia de la Anghiari) - Leonardo da Vinci; Muzeul de Arte Plastice, Budapesta [49]

Studii ale capetelor a doi soldați din Bătălia de la Anghiari - Leonardo da Vinci; Muzeul de Arte Plastice, Budapesta [50]

Capul Ledei (studiu) - Leonardo da Vinci; Castelul Windsor, Windsor [51]

Referințele din secțiunea „Detalii” sunt valabile pentru toate coloanele.

Imagine	Titlul	Anul realizării	Detalii
	Madona cu pisica	!?	Din această pictură s-a păstrat doar o schiță din perioada lui Da Vinci. S-ar putea ca lucrarea originală să nu fi fost terminată sau să se fi pierdut; există o pictură recentă pe baza acestor schițe, aflată în colecția industrialișului Carlo Noya[52].
	Medusa	!?	O lucrare juvenilă descrisă de Giorgio Vasari.
	Îngerul Bunei Vestiri	#cca 1503	Pictura este descrisă de Vasari[53]. Un desen supraviețuiește printre studiile pentru Bătălia de la Anghiari (vezi mai jos), iar o copie se află în Kunstmuseum Basel[53].
	Bătălia de la Anghiari	$1505	În jurul anului 1603, Paul Rubens a realizat o copie a acestei picturi[54].
	Salvator Mundi	%1506–1513	Pictura este descrisă de Vasari[55].
	Leda și lebăda	"1508	Există nouă copii ale picturii, inclusiv una a lui Rafael Sanzio realizată în 1506[56].

Lucrări contestate sau atribuții recente

Referințele din secțiunea „Titlul, tehnica și mărimile” sunt valabile și pentru secțiunile „Anul realizării” și „Unde este expusă”. Cele din ultima coloană sunt valabile pentru toate secțiunile dacă nu întâlnim referințe și în „Titlul, tehnica și mărimile”.

Imagine	Titlu, tehnica și mărimile	Anul realizării	Unde este expusă	Detalii
	Tobiolo e l'angelo; tempera de ou pe lemn de plop; 84 × 66 cm	"1470–1480	National Gallery, Londra	Aici vedem pictura care a ieșit probabil din atelierul maestrului lui Leonardo, Andrea del Verrocchio[8]. Zvonurile spun că modelul pentru personajul din dreapta este nimeni altul decât Leonardo[8].
	Madonna Dreyfus; ulei pe panou; 15.7 × 12.8 cm[57]	!cca 1469	National Gallery of Art, Washington, D.C.	Atribuită lui Verrochio sau Lorenzo di Credi de către Suida în 1929[58].
	Buna Vestire	"cca 1478	Muzeul Luvru, Paris	Pictorul acestei lucrări rămâne îndoielnic[59]. Dovezile documentate arată că acestă operă este partea unui altar pictat ​​pentru Catedrala din Pistoia[59].
	Sfinții sugari îmbrățișându-se	#cca 1486-1490	Există numeroase versiuni aflate în colecții private.
	Portretul unei tinere femei	#(vedeți în dreapta)	Biblioteca Ambroziană, Milano	Este mult mai probabil ca acest tablou să fi fost pictat de Ambrogio de Predis în jurul anilor 1495 și 1500, perioada în care a fost în mod oficial partener sau contractant al lui Leonardo[60].
	Hristos cărând crucea	&cca 1500	Colecție privată, San Francisco	Atribuită lui Gian-Francesco de Maineri de către Sotheby și lui Leonardo de către deținătorul operei[61].
	Madona și copilul cu Sfântul Iosif	!?	Galeria Borghese, Roma	Atribuită lui Fra Bartolomeo, dar și lui Leonardo datorită amprentelor găsite care există și în Tânăra cu hermină[62].
	Portretul unei tinere doamne	&1500Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; referințele fără nume trebuie să aibă conținut	National Gallery of Art, Washington, D.C.	Acest tablou este acum considerat ca fiind lucrat în atelierul lui Leonardo, deși artistul a rămas neidentificat[63].
	Maria Magdalena; 58 × 45 cm	(cca 1515	Colecție privată, Elveția	Atribuită recent lui Leonardo de către Carlo Pedretti[64].
	Bella principessa; cretă, stilou, cerneală și tentă pe pergament; 33 × 22 cm	$cca 1496	Colecție privată, Elveția	Un comerciant de artă londonez spune că prețul picturii ar putea depăși 150 milioane de $[65].
	Portretul lui Leonardo; tempera pe panou de lemn; 40 × 60 cm[66]	'1505	Museo delle Antiche Genti di Lucania (în limba română: Muzeul Oamenilor Antici din Lucania), Vaglio Basilicata	Descoperită în 2008 într-o colecție privată și identificată ca un autoportret de Peter Hohenstatt și alții[67]. Au fost găsite amprente la fel ca în pictura Tânăra cu hermină[67].

Manuscrise

O pagină din Codexul Atlanticus cu o schemă pentru arbaletă

O pagină din Codexul Arundel care reprezintă un studiu privind plutirea cu tuburi de respirație pentru scafandru[68].

Pagină din Manuscrisul B care reprezintă un studiu de biserică cu plan central[69].

Pagină din Codexul Leicester cu însemnări despre Lună; desene și notițe privind Soarele, Luna și iluminarea Pământului[70]

Un tratat despre pictură (în limba italiană:Trattato della Pittura), ediție printată din 1717

Referințele din secțiunea „Detalii” sunt valabile pentru toate coloanele.

Titlul	Perioada în care a fost realizat	Pagini	Unde sunt păstrate	Detalii
Codexul Atlanticus	"1478–1518	?1.119	Biblioteca Ambroziană, Milano	Denumirea codexului derivă chiar din formatul mare al paginilor din care este compus, asemănător cu cel al unui atlas[71].
Codexul Arundel	"1478–1518	9283	British Museum, Londra	Subiectul său principal îl constituie matematica[68].
Codexul Trivulzianus	"1487–1490	&110 (original: 124)[72]	Castelul Sforza, Milano	În interiorul său există liste de cuvinte de origine latină, caricaturi, precum și studii de arhitectură militară și religioasă[73].
Codexul referitor la zborul păsărilor	"1490–1505	"26 (original: 36)	Biblioteca Regală, Torino	Codexul cuprinde o serie de observații cu privire la comportamentul păsărilor în timpul zborului și studiile necesare realizării unei mașini de zbor[73].
Codexul Leicester	"1506–1510	%72	Colecție privată	Tema sa principală o reprezintă apa, conținând studii și desene spectaculoase privind curenții și vârtejurile[74]. O parte considerabilă este dedicată astronomiei prin abordarea iluminării Soarelui, Pământului și Lunii[74]. Codexul Leicester a fost cumpărat în 1994 de către Bill Gates cu prețul de 30.8 milioane de $, fiind cea mai scumpă carte din lume[75].
Colecția Windsor	"1478–1518	>468	Castelul Windsor, Windsor, Berkshire	Paginile sunt împărțite pe secțiuni tematice: anatomie - peisaje - cai și alte animale - figuri, profiluri, caricaturi și hărți diverse[76].
Codexul Urbinas	"1508		Biblioteca Vaticană	Codexul cuprinde selecții din diferite manuscrise și caiete realizate de Francesco Melzi în jurul anului 1530[77]. O ediție prescurtată a lucrării a fost publicată în Paris în 1651 cu numele Trattato della Pittura (în limba italiană)[77].
Manuscrisele din Franța - toate se află la Institutul Francez din Paris .
Manuscrisul A	"1490–1492	'126 (original: 228)	Institutul Francez, Paris	Conținutul manuscrisului se referă în principal la pictură și la fizică[78].
Manuscrisul B	"1487–1490	)168 (original: 200)	Institutul Francez, Paris	Materialul principal al acestui manuscris îl constituie schițele de arme și mașini militare sau de lucru, bisericile cu plan central, proiectele futuriste pentru mașini de zbor și alte invenții[78].
Manuscrisul C	"1490–1491	$64	Institutul Francez, Paris	Este dedicat studiului efectelor luminii și umbrei asupra formelor și diverselor suprafețe[79].
Manuscrisul D	"1508–1509	!20	Institutul Francez, Paris	Conține studii asupra structurii ochiului și asupra naturii vederii[80].
Manuscrisul E	"1513–1514	(160 (original: 192)	Institutul Francez, Paris	În acest manuscris este vorba despre două subiecte principale, aflate în strânsă legătură cu proiectarea unei mașini[80].
Manuscrisul F	"1508	-192	Institutul Francez, Paris	Se bazează pe studiul apei, cu exemple de o rară măiestrie grafică în desenarea formelor dificile în care se poate prezenta elementul lichid[81].
Manuscrisul G	"1510, 1511, 1515	*186	Institutul Francez, Paris	Dintre numeroasele teme tratate, o atenție deosebită se acordă botanicii[81].
Manuscrisul H	"1493–1494	:284	Institutul Francez, Paris	Manuscrisul este alcătuit din trei caiete de notițe diferite. Este dedicat studiului apei[82].
Manuscrisul I	"1497, 1499	0278	Institutul Francez, Paris	Este alcătuit din două carnețele, primul având 96 de pagini, iar al doilea 182[83].
Manuscrisul K	"1503–1505, 1506–1507	/256	Institutul Francez, Paris	Este alcătuit din trei carnețele, primul având 96 de pagini, al doilea 64, iar al treilea 96[83]. Primele două carnețele au ca subiect principal geometria[83].
Manuscrisul L	"1497–1504	,188 (original: 192)	Institutul Francez, Paris	Dedicat fortificațiilor militare și zborului păsărilor[84].
Manuscrisul M	"1499–1500	.192	Institutul Francez, Paris	În acest manuscris Leonardo dedică multe pagini geometriei și fizicii[84].
Codexurile din Madrid - cele două codexuri se află la Biblioteca Națională a Spaniei din Madrid .
Codexul din Madrid I	"1490–1499	=368	Biblioteca Națională a Spaniei, Madrid	Prima parte a codexului este completată cu desene ale unor mecanisme diverse, în timp ce a doua parte este dedicată teoriei mecanicii[85].
Codexul din Madrid II	"1491–1493, 1503–1505	;314	Biblioteca Națională a Spaniei, Madrid	Codexul este format din două manuscrise, diferite în totalitate din punct de vedere al conținutului și al cronologiei[85].
Codexurile Forster - cele trei codexuri se află la Victoria and Albert Museum (Muzeul Victoria și Albert) din Londra .
Codexul Forster I	"1487–1490, 1505	&108	Victoria and Albert Museum, Londra	Acesta este împărțit în două manuscrise, primul având 80 de pagini, iar al doilea 28[86].
Codexul Foster II	"1495, 1497	<316	Victoria and Albert Museum, Londra	Asemenea primului Codex Forster, este alcătuit din două manuscrise unite în mod invers față de celălalt[86]. Primul manuscris are 126 de pagini, iar al doilea 190[87].
Codexul Forster III	"1493–1496	+188	Victoria and Albert Museum, Londra	Acest carnet mic, în care este utilizat îndeosebi creionul roșu, prezintă caracteristicile unui „jurnal”, plin de notițe și schițe improvizate, împrăștiate pe toată pagina, fără o ordine precisă[88].

Note

1. en Shelley Esaak. „Cum a arătat Leonardo?”. Accesat în 21 iunie 2011. 
2. en „Leonardo da Vinci”. Arhivat din original la 26 mai 2011. Accesat în 11 iunie 2011. 
3. ^ Cartea Arta. Istoria vizuală a artelor plastice; p. 144
4. Cartea Viața și opera lui da Vinci; p. 148
5. en Alan Riding (6 aprilie 2005). „În Luvru, cameră nouă cu vederea Mona Lisei”. Accesat în 11 iunie 2011. 
6. ro „Opere majore”. Arhivat din original la 11 ianuarie 2012. Accesat în 10 iunie 2011. 
7. ^ ro Marius Ignatescu (18 mai 2010). „Operele lui Leonardo da Vinci”. Accesat în 10 iunie 2011. 
8. ^ en „Care a fost numele lui Leonardo?”. Arhivat din original la 5 noiembrie 2011. Accesat în 10 iunie 2011. 
9. en „Botezul lui Hristos”. Accesat în 11 iunie 2011. 
10. Cartea Galeria Uffizi - Florența; p. 53
11. en „Buna Vestire de Leonardo da Vinci”. Accesat în 12 iunie 2011. 
12. Cartea Galeria Uffizi - Florența; p. 62
13. en „Ginevra de'Benci”. Accesat în 6 iulie 2011. 
14. Cartea Viața și opera lui Leonardo da Vinci; p. 57
15. en „Madona cu o floare (Madona Benois)”. Accesat în 8 iulie 2011. 
16. Cartea Muzeul Ermitaj - Sankt Petersburg; p. 24
17. en „Madona cu garoafă”. Arhivat din original la 19 octombrie 2011. Accesat în 12 iunie 2011. 
18. en „Sfântul Ieronim de Leonardo da Vinci”. Arhivat din original la 14 aprilie 2011. Accesat în 12 iunie 2011. 
19. en „Leonardo da VInci - Adorația magilor”. 9 februarie 2008. Accesat în 12 iunie 2011. 
20. Cartea Galeria Uffizi - Florența; p. 65
21. en Séverine Laborie. „Fecioara între stânci”. Arhivat din original la 20 iulie 2010. Accesat în 12 iunie 2011. 
22. Cartea Muzeul Luvru - Paris; p. 38
23. en „Leonardo da Vinci - Tânăra cu hermină”. Accesat în 12 iunie 2011. 
24. Cartea Viața și opera lui Leonardo da Vinci; p. 80
25. en „Madona Litta”. Arhivat din original la 9 ianuarie 2012. Accesat în 12 iunie 2011. 
26. en „Madona Litta”. Accesat în 7 iulie 2011. 
27. Cartea Muzeul Ermitaj - Sankt Petersburg; p. 26
28. en „Portretul unui muzician de Leonardo da Vinci”. Arhivat din original la 19 octombrie 2011. Accesat în 13 iunie 2011. 
29. en „Portretul unui muzician de Leonardo da Vinci”. 11 iunie 2007. Accesat în 12 iunie 2011. 
30. en „Frumoasa fierăriță de Leonardo da Vinci”. Arhivat din original la 14 aprilie 2011. Accesat în 12 iunie 2011. 
31. Cartea Viața și opera lui Leonardo da Vinci; p. 82
32. en Shelley Esaak. „Leonardo da Vinci - Cina cea de taină”. Arhivat din original la 19 mai 2011. Accesat în 13 iunie 2011. 
33. Cartea Viața și opera lui Leonardo da Vinci; p. 84
34. en „Fecioara între stânci (National Gallery, Londra)”. Accesat în 6 iulie 2011. 
35. Cartea National Gallery - Londra; p. 80
36. en „Salla delle Asse”. Accesat în 13 iunie 2011. 
37. en „Fecioara cu Pruncul, Sfânta Ana și Sfântul Ioan Botezătorul”. Arhivat din original la 18 iulie 2011. Accesat în 6 iulie 2011. 
38. Cartea National Gallery - Londra; p. 64
39. en „Madona cu fus”. Accesat în 11 iunie 2011. 
40. en „Madona cu fus”. Accesat în 11 iunie 2011. 
41. Cartea Muzeul Luvru - Paris; p. 56
42. en „Sfânta Ana, Fecioara și Pruncul cu mielul de Leonardo da Vinci”. 11 martie 2007. Accesat în 13 iunie 2011. 
43. Cartea Muzeul Luvru - Paris; p. 66
44. en Shelley Esaak. „Bachus”. Arhivat din original la 19 octombrie 2011. 
45. en „Bachus”. Accesat în 13 iunie 2011. 
46. en Shelley Esaak. „Câte comisioane vaticane a primit Leonardo?”. Arhivat din original la 2 februarie 2012. Accesat în 1 iulie 2011. 
47. en „Pictura lui Leonardo da Vinci, Sfântul Ioan Botezătorul”. 9 februarie 2008. Accesat în 1 iulie 2011. 
48. en „Capul Medusei”. Accesat în 21 iunie 2011. 
49. en „Bătălia de la Anghiari”. Accesat în 12 iulie 2011. 
50. en Ben Atlas (19 octombrie 2009). „Mister - Bătălia de la Anghiari a lui Leonardo în spatele lui Vasari în Palatul Vechi”. Accesat în 21 iunie 2011. 
51. en „Capul Ledei”. Accesat în 21 iunie 2011. 
52. en „Madona cu pisica”. Accesat în 12 iulie 2011. 
53. ^ Shearman, John (1992), Only Connect...: Art and the Spectator in the Italian Renaissance, Oxford: Oxford University Press, p. 33 
54. en „Bătălia de la Anghiari”. Accesat în 11 iunie 2011. 
55. en „Salvator Mundi”. Accesat în 11 iunie 2011. 
56. en „Leda și lebăda”. Accesat în 11 iunie 2011. 
57. en „Dreyfus Madona”. Accesat în 17 iunie 2011. 
58. en „Dreyfus Madona”. Accesat în 10 iunie 2011. 
59. ^ en „Buna Vestire”. Accesat în 21 iunie 2011. 
60. en „Portretul unei tinere femei”. Accesat în 12 iulie 2011. 
61. en Stephane Fitch (22 decembrie 2003). „Amprentele lui Leonardo da Vinci”. Accesat în 10 iunie 2011. 
62. en Sophie Arie (16 februarie 2005). „Amprentele îl pun pe Leonardo în cadru”. Accesat în 11 iunie 2011. 
63. en „Portretul unei tinere doamne”. Accesat în 12 iulie 2011. 
64. en „Un Leonardo pierdut? Istoricii de artă spun poate”. Arhivat din original la 2 aprilie 2019. Accesat în 11 iunie 2011. 
65. en Rob Gillies (14 octombrie). „Leonardo da Vinci - La Bella Principessa”. Accesat în 11 iunie 2011.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)^[nefuncțională]
66. en „Portretul lui Leonardo da Vinci”. Arhivat din original la 25 aprilie 2011. Accesat în 11 iunie 2011. 
67. ^ en „Portretul lui Leonardo”. Arhivat din original la 26 iunie 2018. Accesat în 13 iunie 2011. 
68. ^ Cartea Viața și opera lui Leonardo da Vinci; p. 37
69. Cartea Viața și opera lui Leonardo da Vinci; p. 93
70. Cartea Viața și opera lui Leonardo da Vinci; p. 42
71. Cartea Viața și opera lui da Vinci; p. 19
72. en „Codex Trivulzianus”. Accesat în 1 iulie 2011. 
73. ^ Cartea Viața și opera lui Leonardo da Vinci; p. 21
74. ^ Cartea Viața și opera lui Leonardo da Vinci; p. 43
75. en Administratorul site-ului (8 februarie 2010). „Cea mai scumpă carte din lume vândută vreodată, Codexul Leicester”. Arhivat din original la 21 august 2011. Accesat în 10 iunie 2011. 
76. Cartea Viața și opera lui Leonardo da Vinci; p. 36
77. ^ en „Codex Urbinas”. Accesat în 20 iunie 2011. 
78. ^ Cartea Viața și opera lui Leonardo da Vinci; p. 25
79. Cartea Viața și opera lui Leonardo da Vinci; p. 26
80. ^ Cartea Viața și opera lui Leonardo da Vinci; p. 27
81. ^ Cartea Viața și opera lui Leonardo da Vinci; p. 28
82. Cartea Viața și opera lui Leonardo da Vinci; p. 28–29
83. ^ Cartea Viața și opera lui Leonardo da Vinci; p. 29
84. ^ Cartea Viața și opera lui Leonardo da Vinci; p. 30
85. ^ Cartea Viața și opera lui Leonardo da Vinci; p. 33
86. ^ Cartea Viața și opera lui Leonardo da Vinci; p. 39
87. Cartea Viața și opera lui Leonardo da Vinci; p. 39–41
88. Cartea Viața și opera lui Leonardo da Vinci; p. 41

Bibliografie

• Bucholz, Elka Linda. Vidrașcu și fiii, ed. Arta. Istoria vizuală a artelor plastice. Litera. ISBN 978-973-675-415-9. Arhivat din original (17 cm × 13 cm) la 29 august 2011.  Parametru necunoscut |coautori= ignorat (posibil, |author=?) (ajutor)
• Crispino, Enrica (23 septembrie 2009). Viața și opera lui Leonardo da Vinci (ed. Pictori de geniu). Adevărul Holding. ISBN 978-606-539-080-5. Arhivat din original (20.5 × 17.5 cm) la 19 ianuarie 2012.  Parametru necunoscut |lunăaccesare= ignorat (ajutor)Mentenanță CS1: Dată și an (link)
• Alessandra Fregolent, ed. (19 aprilie 2010). Muzeul Ermitaj - Sankt Petersburg (20.5 × 17.5 cm) (ed. Marile muzee ale lumii). Adevărul Holding. ISBN 978-606-539-203-8. Mentenanță CS1: Dată și an (link)
• Alessandra Fregolent, ed. (26 aprilie 2010). Muzeul Luvru - Paris (20.5 × 17.5 cm) (ed. Marile muzee ale lumii). Adevărul Holding. ISBN 978-606-539-204-5.  Parametru necunoscut |lunăaccesare= ignorat (ajutor)Mentenanță CS1: Dată și an (link)
• Elena Ginanneschi, ed. (14 iunie 2010). Galeria Uffizi - Florența (20.5 × 17.5 cm) (ed. Marile muzee ale lumii). Adevărul Holding. ISBN 978-606-539-226-7. Mentenanță CS1: Dată și an (link)
• Daniela Tarabra, ed. (21 iunie 2010). National Gallery - Londra (20.5 × 17.5 cm) (ed. Marile muzee ale lumii). Adevărul Holding. ISBN 978-606-539-227-4. Mentenanță CS1: Dată și an (link)

Vezi și

• Madonna di Piazza