Limba tătară crimeeană
Limba tătară crimeeană (Qırımtatar tili, Qırımtatarca), numită și crimeeană (Qırım tili, Qırımca) sau turca crimeeană (Qırım Türkçesi) este limba tătarilor crimeeni, vorbită în Crimeea și în unele dintre țările fostei Uniuni Sovietice. Varianta românească este vorbită în Turcia, Bulgaria și România. Numărul de vorbitoriÎn zilele noastre, peste 260.000 de tătari crimeeni trăiesc în Crimeea, iar aproximativ 150.000 mai trăiesc însă în exil în Asia Centrală, în special în Uzbekistan. După unele estimări, 5 milioane de tătari crimeeni trăiesc în Turcia, descendenți ai tătarilor care au emigrat în Imperiul Otoman în secolul al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea. Există comunități mici tătărăști în România (24.000). Bulgaria (3.000), Polonia, Finlanda și Statele Unite. DialecteFiecare dintre cele trei grupuri etnice ale tătarilor crimeeni își are propriul dialect. IstoricSituația limbii tătare crimeene în zilele noastreÎn zilele noastre, tătara crimeeană nu are statut de limbă oficială în Crimeea. Mai înainte de sürgün, limba avea un statut oficial în Republica Sovietică Socialistă Autonomă Crimeeană. Limba tătară crimeeană și limba turcăUrmătorul fragment dintr-un articol de ziar este scris atât în tătară crimeeană cât și în turcă.
Se poate observa o mare asemănare a celor două texte. Tătarii crimeeni și tătariiDatorită numelui comun, limba tătară crimeeană este considerată a fi un dialect al limbii tătare. În ciuda înrudirii celor două limbi, amândouă sunt limbi turcice, ele sunt diferite totuși. FonologieVocale
Vocalele din tătara crimeeană sunt similare cu cele din alte limbi turcice.[3] Deoarece vocalele închise din tătăra crimeeană sunt scurte și reduse, /i/ și /ɯ/ sunt realizate în apropirea lui [ɪ], chiar dacă sunt distincte din punct de vedere fonologic.[4] Consoane
Pe lângă aceste foneme, în tătara crimeeană apar și foneme marginale care apar în cuvinte împrumutate, mai ales consoanele palatalizate.[5] Dialectul sudic (costal) înlocuiește /x/ cu /q/, de exemplu, „negru” este qara limba standard și xara în dialectele sudice. [6] În același timp, dialectele sudice și unele dialecte centrale păstrează sunetul /h/ care se pronunță /x/ în limba standard.[6] Dialectului nordic, dimpotrivă, îi lipsesc /x/ și /f/, înlocuind /x/ cu /q/ și /f/ cu /p/.[6] În nord, /v/ este pronunțat de obicei [w], adesea în locul lui /ɣ/; comparați cuvântul pentru „munte” în limba standard, dağ și în dialectul nordic, taw (de asemenea azeră dağ și kazahă taw). /k/ și /g/ sunt de obicei pronunțate palatalizat drept [c] și [ɟ] (ca în chel și gheată) Note
Vezi șiLegături externe |
Portal di Ensiklopedia Dunia