Lev Pisarjevski

Lev Pisarjevski
Date personale
Născut	1/13 februarie 1874 Chișinău, Imperiul Rus
Decedat	23 martie 1938 (64 de ani) Dnipropetrovsk, RSS Ucraineană, URSS
Înmormântat	Dnipro
Cetățenie	Imperiul Rus  Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
Ocupație	chimist
Limbi vorbite	limba rusă
Activitate
Alma mater	Universitatea din Odesa
Organizație	Universitatea din Odesa Universitatea din Tartu Institutul Politehnic „Igor Sikorski” din Kiev[*]​ Bestujevskie kursî[*][[Bestujevskie kursî (Women's higher education institution in Imperial Russia)|​]] Sankt-Peterburgski naucino-issledovatelski psihonevrologiceski institut[*][[Sankt-Peterburgski naucino-issledovatelski psihonevrologiceski institut (research institute, building complex in Saint Petersburg, Russia)|​]] Ekaterinoslavski gornîi institut[*][[Ekaterinoslavski gornîi institut |​]] Instîtut fizîcinoii himii imeni L. V. Pîsarjevskoho[*][[Instîtut fizîcinoii himii imeni L. V. Pîsarjevskoho (research institute in Kyiv, Ukraine)|​]] sak̕art̕velos tek̕nikuri universiteti[*][[sak̕art̕velos tek̕nikuri universiteti (technical university in Tbilisi, Georgia)|​]]
Partid politic	Partidul Comunist al Uniunii Sovietice
Premii	Ordinul Lenin Premiul Lenin (1930) Lomonosovskaia premia[*][[Lomonosovskaia premia |​]] (1899)
Modifică date / text

Lev Pisarjevski (în rusă Лев Писаржевский; n. 1/13 februarie 1874, Chișinău, Imperiul Rus – d. 23 martie 1938, Dnipropetrovsk, RSS Ucraineană, URSS) a fost un chimist și profesor sovietic, membru al Academiei de Științe a URSS.

Biografie

S-a născut în capitala guberniei Basarabia, Chișinău în 1874. A absolvit Universitatea Imperială Novorossia în 1896, ulterior a continuat și catedra acolo. În 1898 a fost numit asistent de laborator. Un an mai târziu i-a fost permisă citirea lecțiilor. În 1900 a fost trimis în străinătate, unde a lucrat la Institutul fizico-chimic din cadrul Universității din Leipzig. În același an a devenit laureat al marelui premiu Lomonosov. În 1902 la Odesa și-a susținut teza „Peroxizi și peracizi”. Din ianuarie 1903 a predat la Universitatea Novorossia. În 1904 a devenit profesor de chimie la Universitatea din Iuriev.[1] Din 1908 a lucrat ca profesor la Institutul Politehnic din Kiev. În 1911 și-a părăsit postul pentru a protesta împotriva politicii ministrului educației publice, Lev Kasso.

În anii 1911–1913 a predat la Institutul Psihoneurologic din Sankt Petersburg, iar după 1913 a lucrat ca profesor la Institutul și Universitatea Minieră din Ekaterinoslav. În 1924–1926, a fost rector al Institutului minier din Dnepropetrovsk.

Din 1927, a fost director al Institutului ucrainean de chimie fizică, creat din inițiativa sa (în prezent Інститут фізичної хімії імені Л. В. Писаржевського – Institutul „L.V. Pisarjevski” de chimie fizică).

La 14 ianuarie 1928, a fost ales membru corespondent al Academiei de Științe a URSS în departamentul științe fizice și matematice (departamentul de fizică).

În anii 1929–1934 a lucrat la Institutul Politehnic din Tbilisi. În 1935 a condus filiala georgiană a Academiei de Științe a URSS;[2] aici Pisarjevski a obținut și a studiat o serie de noi compuși peroxidici (împreună cu Petr Melikișvili). Conform [3] in anul 1930 a devenit membru de partid.

La 1 februarie 1930, Pisarjevski a devenit academician al Academiei de Științe a URSS în departamentul de științe fizice și matematice. O biografie a academicianului Pusarjevskii a fost elaborată în[4]

Referințe

1. Писаржевский, Лев Владимирович // Большая русская биографическая энциклопедия (электронное издание). — Версия 3.0. — М.: Бизнессофт, ИДДК, 2007. // Большая биографическая энциклопедия
2. Л. И. Мгалоблишвили Штрихи к портрету академика Н. И. Мусхелишвили // ВИЕТ. — 2001. — № 1. — С. 146—156.
3. Enciclopedia Sovietică Moldovenească, vol.5, 1975, p. 229
4. Ion Jarcutchi, Brighita Covarschi, Academicieni din Basarabia și Transnistria, Chișinău, 1996, Editura Institutului de Istorie ASM CETINI

Bibliografie

• Писаржевский Лев Владимирович // Marea Enciclopedie Sovietică: [в 30 т.] / гл. ред. А. М. Прохоров. — 3-е изд. — М. : Советская энциклопедия, 1969—1978.
• Писаржевский, Лев Владимирович // Энциклопедический словарь Брокгауза и Ефрона : в 86 т. (82 т. и 4 доп.). — СПб., 1890—1907.
• Творческий путь академика Льва Владимировича Писаржевского: Сборник статей под ред. З. Л. Морозова, В. С. Финкельштейна. — Днепропетровск: Гос. науч.-техн. изд-во Украины, 1935.