Leo Tindemans

Leo Tindemans
Date personale
Născut	16 aprilie 1953 Zwijndrecht, Belgia
Decedat	26 decembrie 2014 (92 de ani)[2][3][4][5][6] Edegem, Flandra, Belgia[1]
Cauza decesului	boală
Copii	Bruno Tindemans[*]​
Cetățenie	Belgia
Religie	catolic
Ocupație	politician diplomat jurnalist
Locul desfășurării activității	Strasbourg Bruxelles
Limbi vorbite	limba franceză[4][7] limba neerlandeză
Al 42-lea Prim-ministrul Belgiei
În funcție 25 aprilie 1974 – 20 octombrie 1978
Precedat de	Edmond Leburton
Succedat de	Paul Vanden Boeynants
Premii	Europäischer Handwerkspreis[*][[Europäischer Handwerkspreis (Award)|​]] (1993) Premiul Carol cel Mare (27 mai 1976) Medalia Robert Schuman[*]​ (1986) honorary doctor of Heriot-Watt University[*][[honorary doctor of Heriot-Watt University |​]] (18 noiembrie 1978) Ridder in de Orde van Leopold II[*][[Ridder in de Orde van Leopold II (appointment in the Order of Leopold II in the Kingdom of Belgium)|​]] Minister van Staat[*][[Minister van Staat (honorary title in Belgium)|​]] (16 mai 1992)
Partid politic	CD&V
Alma mater	Universitatea Catolică din Leuven (1967)[1] Universitatea din Gent (1946)[1] Universitatea Harvard (1962)[1]
Modifică date / text

Leonard Clemence "Leo" Tindemans (n. 16 aprilie 1922, Zwijndrecht, Flandra, Belgia – d. 26 decembrie 2014, Edegem, Flandra, Belgia) a fost un politician creștin-democrat din Flandra, prim-ministru al Belgiei din 1974 până în 1978. Federalist convins, este celebru pentru raportul său din 1975 despre viitorul Uniunii Europene, care preconiza o uniune politică și monetară, o consolidare a puterii parlamentare și o politică de securitate și exterioară comună. A fost ministru al afacerilor externe al Belgiei între 1981 și 1989 și a fost ales europarlamentar la alegerile din 1979, 1989 și 1994. A fost președinte al Partidului Popular European între 1976 și 1985, actualmente având rolul de președinte onorific.

Este celebru pentru raportul său din 1975 prezentat Consiliului European, care prevedea o uniune politică și monetară, o consolidare a puterii parlamentare și o politică de securitate comună în Europa.

În 1976 a primit Premiul Carol cel Mare, care recompensează personalitățile angajate pentru unificarea europeană.

Note

1. ^ ODIS, accesat în 6 august 2022 
2. Leo Tindemans, Encyclopædia Britannica Online, accesat în 9 octombrie 2017 
3. „Leo Tindemans”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 17 octombrie 2015 
4. ^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015 
5. Leo Tindemans, Discogs, accesat în 9 octombrie 2017 
6. Leo Tindemans, Munzinger Personen, accesat în 9 octombrie 2017 
7. Czech National Authority Database, accesat în 1 martie 2022 

Predecesor: Edmond Leburton

Prim-Ministrul al Belgiei 1974 — 1978

Succesor: Paul Vanden Boeynants