|
Leny Caler
Leny (sau Leni) Caler născută la Lugansk in Imperiul Rusiei la data 21 martie 1904 deoarece talăl ei a fost cântăreț de opera și a avut concerte și turnee în Rusia țarista și a copilărit până în 1916 la Focșani conform lui Lucian Predescu din Enciclopedia Cugetarea din 1940 . (n. 1904, București, România – d. , Berlin, Germania) a fost o actriță și cântăreață de muzică ușoară din România. A fost una dintre cele mai cunoscute personaje feminine din perioada interbelică. Prima căsătorie a fost în 1945 cu Erich Kurt Willy Otto de origine germană căzut pe front în 1945 cu care a avut primul copil, George Otto care o va moșteni după decesul ei. Al doilea soț, Herbert Nikolaus de care va divorța in aprilie 1959. A emigrat în Israel în 1961 din cauza dificultăților de adaptare la ideologia comunistă impusă cu forța. Norocul ei a fost Olga Nikolaus a cărei aripa ocrotitoare a dobândit ambianța Berlinului de Vest, R F Germania. Îndemnată de actrița Maria Ventura să aleagă scena,[2] Leny Caler a absolvit conservatorul particular de artă dramatică al actorului Alexandru Mihăilescu. După ce Mihail Sebastian și Mircea Ștefănescu, doi tineri cronicari de teatru la acea vreme, o remarcă în „D'ale carnavalului” a lui I.L. Caragiale și în „Amor veghează” de Robert de Flers și Caivallet, Leny Caler este angajată prin 1924 (?) de Lucia Sturdza Bulandra la teatrul „Regina Maria”. Când actorul Ion Iancovescu o solicită ca parteneră în noul său teatru „Fantasio”, Lany Caler părăsește compania Bulandra pentru o stagiune, și apoi colaborează și cu „Teatrul Nostru” al lui Sică Alexandrescu. În stagiunea 1934-1935 la teatrul Regina Maria, compania d-nei Bulandra o ia drept co-asociată, compania numindu-se „Bulandra-Maximilian-Storin-Leny Caler”.[3] Leny Caler a jucat atât roluri feminine, cât și în travesti.[4] Tudor Arghezi este atât de încântat de ea încât îi dedică o „Inscripție” în „Bilete de papagal”,[5] iar Elly Roman compune cântece de muzică ușoară pentru vocea ei,[6] pe care le-a înregistrat la casa de discuri londoneză His Master's Voice. Fiind evreică, Leny Caler a avut de suferit din cauza legislației antisemite, dar Liviu Rebreanu, directorul Teatrului Național și șef la Direcția Teatrelor i-a permis lui Caler să joace la Teatrul evreiesc Barașeum.[7] În 1944 înființează împreună cu George Vraca Teatrul Victoriei, unde director artistic era logodnicul ei, Scarlat Froda. A colaborat cu mulți regizori ai epocii, printre care Sică Alexandrescu (care a protejat-o și el în timpul războiului),[8] și Soare Z. Soare. Personajul Corina din piesa lui Mihail Sebastian, Jocul de-a vacanța, a fost scris pentru ea,[9] iar Camil Petrescu a folosit-o ca model pentru mai multe personaje din operele sale. [10]Ultimul spectacul din București a fost la Teatrul " Bulandra " la 23 martie 1956 cu premiera piesei Trei Generații. S-a exilat la Berlin in RF Germania la in 1965 până la finalul vieții pe 2 februarie 1992.
Cărți
Distincții
Referiri la Leny Caler
Note
Bibliografie
Legături externe |
||||||||||||||||||
Portal di Ensiklopedia Dunia
