Kjell Magne Bondevik
Kjell Magne Bondevik ([IPA: çɛl: mɑŋnə bun:əvi:k] ( ascultă (ajutor·info)), n. 3 septembrie 1947) este un politician norvegian. A fost prim-ministru al Norvegiei din octombrie 2001 până la alegile din septembrie 2005 din partea Partidului Creștin-Democrat. A mai fost prim-ministru din octombrie 1997 până în martie 2000. A fost prim-ministrul norvegian non-socialist care a servit în funcție cel mai mult după cel de Al Doilea Război Mondial. Totodată a fost primul prim-ministru care a avut concediu de boală pe baza unei depresii.[2] ViațaBondevik s-a născut la Molde și a urmat cursurile Faculății teologice Menighetsfakultetet (absolvent 1975). Este căsătorit cu Bjørg Bondevik (n. Rasmussen) cu care are trei copii: Bjørn (n. 1972), Hildegunn (n. 1973) și John Harald (n. 1976). Kjell Magne Bondevik este văr cu episcopul Odd Bondevik. Începând cu anul 2009 a fost președinte al „Centrului pentru pace și drepturile omului” din Oslo.[3] Cariera politicăBondevik a reprezentat Partidul Creștin-Democrat în Storting (parlamentul norvegian) din 1973- 2005. A fost președinte de partid între 1983- 1995. Alte funcții pe care le-a avut în afara celei de prim-ministru au fost:
În august 1998 Bondevik a atras atenția internațională datorită faptului că s-a internat pe bază de depresie. A fost internat timp de 3 săptămâni, timp în care Anne Enger Lahnstein a fost prim-ministru interimar.[4] Distincții
Cărți
Note
|
Portal di Ensiklopedia Dunia