Karabiner 98k

Karabiner 98k
Pușcă cu repetiție Karabiner 98k
Tip	Pușcă cu repetiție
Loc de origine	Germania Nazistă
Istoric operațional
În uz	1935-prezent
Folosit de	Vezi Utilizatori
Războaie	Al Doilea Război Mondial
Istoric producție
Proiectant	Mauser
An proiectare	1934
An producție	1934–1945
Bucăți construite	14,600,000+
Date generale
Greutate	3.7–4.1 kg
Lungime	1,110 mm
Lungime țeavă	600 mm
Cartuș	7.92×57mm Mauser[1][2]
Cadență de tragere	15 cartușe pe minut[1]
Viteză inițială	760 m/s
Bătaie eficace	500 m (fără lunetă) ≥1,000 m (cu lunetă)
Încărcător	5 cartușe[1][2]
Sistem de ochire	mecanic (țintire)
Modifică text

Karabiner 98 kurz (Karabiner 98k, Kar98k sau K98k) este o pușcă cu repetiție cu un încărcător intern de 5 cartușe de calibrul 7,92×57 mm Mauser[1], produsă de Mauser. Carabina a intrat în dotarea Wehrmachtului în 21 iunie 1935 și a rămas cea mai utilizată armă a forțelor armate ale Germaniei Naziste până la finalul celui de-al Doilea Război Mondial.[2]

Istoricul proiectării

Istoricul utilizării

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial

Spre sfârșitul războiului, carabina a început să fie înlocuită de pușca de asalt StG 44, dar fiind o armă nouă, producția acesteia nu a putut satisface cererea, ceea ce a făcut ca Karabiner 98k să fie produsă și folosită în continuare ca armă principală a forțelor armate germane până la capitularea necondiționată a Germaniei din mai 1945.[3]

După cel de-al Doilea Război Mondial

După cel de-al Doilea Război Mondial, mai multe țări europene au continuat producția unor variante ale puștii Karabiner 98k, ca de exemplu Fabrique Nationale (FN) în Belgia și Česká Zbrojovka (CZ) în Cehoslovacia, multe dintre acestea fiind fabricate folosind componente și utilaje germane capturate. În Cehoslovacia, pușca a fost cunoscută cu numele de P-18, sau puška vz.98N. În România, versiunea cehoslovacă a fost cunoscută sub denumirea familiară „ZB”, o abreviere pentru Zbrojovka Brno, producătorul de stat de arme și muniții al Cehoslovaciei. Această variantă a intrat în dotarea Gărzilor Patriotice, înainte ca un număr suficient de puști de asalt AKM să fie puse la dispoziția acestora.[4] Între anii 1950 și 1965, Iugoslavia a produs o variantă a puștii Karabiner 98k numită Model 1948.[4]

Utilizatori

•  Algeria: utilizată de Armata de Eliberare Națională algeră în războaie de gherilă.[5]
•  Austria[6]
•  Statul Independent al Croației: utilizată în număr mare de Ustașa.[7]
•  Cehoslovacia: după 1945.[4][8]
•  Danemarca[8]
•  Finlanda: din cauză că Armata Finlandei nu avea un lansator de grenade de producție proprie, au fost comandate 600 de puști cu lansatoare de grenade în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Doar 100 au fost folosite în luptă.[9]
•  Franța: utilizată înainte și după cel de-al Doilea Război Mondial.[8]
•  Germania Nazistă: pușca standard a Wehrmachtului.[2][4][7]
•  Germania de Vest: utilizată de garda de onoare a Bundeswehr.[8]
•  Republica Democrată Germană: utilizată de forțele terestre ale RDG până în anul 1960.[8]
•  Israel[8]
•  Norvegia[10]
•  Regatul României[11]
•  Suedia: au fost importate 5.000 de bucăți în anul 1939.[12]
•  Țările de Jos: după cel de-al Doilea Război Mondial.[13]

Note

1. ^ United States. War Department. General Staff (25 mai 1943), German infantry weapons [Arme ale infanteriei germane] (în engleză), [Washington], [U.S. Govt. Print. Off.], p. 23, accesat în 23 septembrie 2023 
2. ^ „Karabiner 98k Mauser rifle” [Pușca Mauser Karabiner 98k] (în engleză). 19 februarie 2016. Accesat în 23 septembrie 2023. 
3. „German Mauser Kar 98A rifle, 1917” [Pușca Germană Mauser KAR 98A, 1917]. Muzeul Tehonlogiei, al Marelui Război și al celui de-al Doilea Război Mondial. Arhivat din original la 28 noiembrie 2021. Accesat în 23 septembrie 2023. 
4. ^ „Karabiner 98k [K98]” (în engleză). firearms.net.au. Accesat în 23 septembrie 2023. 
5. Windrow, Martin (1997). The Algerian War, 1954-62 [Războiul Alger, 1954-62]. Men-at Arms 312 (în engleză). Londra: Osprey Publishing. p. 10. ISBN 978-1-85532-658-3. 
6. Schmidl, Erwin; Ritter, László (10 d.Hr.). The Hungarian Revolution 1956 [Revoluția ungară din 1956]. Elite 148 (în engleză). Osprey Publishing. p. 63. ISBN 9781846030796. 
7. ^ Bishop, Chris (1998). The Encyclopedia of Weapons of World War II [Enciclopedia Armelor celui de-al Doilea Război Mondial]. New York: MetroBooks. p. 216. ISBN 1-58663-762-2. Accesat în 28 aprilie 2018 – via Google Books. 
8. ^ Mauser Bolt Rifles by Ludwig Olsen, 3rd edition, F. Brownell and Son, Publisher, p. 126
9. „FINNISH ARMY 1918 - 1945: RIFLES PART 6” [Armata Finlandei 1918 - 1945: Puști, partea a 6-a] (în engleză). www.jaegerplatoon.net. Accesat în 23 septembrie 2023. 
10. Ball, Robert W.D. (2011). Mauser Military Rifles of the World (în engleză) (ed. 5). Gun Digest Books. pp. 222, 227. ISBN 978-1-4402-1544-5. 
11. Axworthy, Mark; Scafes, Cornel I.; Craciunoiu, Cristian (1995). Third axis, fourth ally : Romanian armed forces in the European war, 1941-1945 (în engleză). London: Arms and Armour. p. 148. ISBN 1854092677. 
12. „Swedish rifles - Gev m/39 and m/40” [Puști suedeze - Gev m/39 și m/40] (în engleză). gotavapen.se. Accesat în 23 septembrie 2023. 
13. J.I.H Owen (1975). Brassey's Infantry Weapons of the World, 1950–1975 (în engleză). Bonanza Books. p. 57.