József Grősz

József Grősz
Date personale
Născut	10 decembrie 1887[1] Halbturn^⁠(d), Burgenland, Austria
Decedat	3 octombrie 1961 (73 de ani)[1] Kalocsa, Bács-Kiskun, Ungaria
Cetățenie	Ungaria
Religie	Biserica Catolică[2]
Ocupație	preot catolic[*]​ episcop catolic[*]​
Limbi vorbite	limba maghiară[1]
Funcția episcopală
Modifică date / text

József Grősz (n. 10 decembrie 1887, Halbturn^⁠(d), Burgenland, Austria – d. 3 octombrie 1961, Kalocsa, Bács-Kiskun, Ungaria) a fost un prelat romano-catolic și politician maghiar. A ocupat timp de 18 ani (1943-1961) funcția de arhiepiscop de Kalocsa.[3] În ciuda faptului că a fost inițial cunoscut pentru disponibilitatea sa de a coopera cu guvernul comunist al vremii,[4] a fost trimis în judecată în 1951.[5] A fost condamnat la 15 ani de închisoare și apoi eliberat în martie 1956, în perioada de destalinizare.[6]

Biografie

Grősz s-a născut pe 9 decembrie 1887, în satul austro-ungar Halbturn, aflat astăzi în landul austriac Burgenland. După ce a studiat la liceul catolic local, administrat de călugării benedictini, a urmat studii de teologie la Seminarul Pázmáneum din Viena. În anul 1911 a fost hirotonit preot pentru Dieceza de Győr. A activat ca preot capelan la Farád (1911-1912) și Oroszvár (1912-1913), iar începând din 1913 a lucrat ca funcționar în cadrul oficiului episcopal din Győr. În anul 1921 a devenit secretar al episcopului Antal Fetser, iar din 1924 a fost șef al administrației episcopale.[7]

La 17 decembrie 1928 a fost numit episcop auxiliar al Diecezei de Győr și la 24 februarie 1929 a fost consacrat episcop de către cardinalul Jusztinián György Serédi, arhiepiscop de Esztergom. Ca urmare a demisiei lui János Mikes la 10 ianuarie 1936, episcopul József Grősz a preluat conducerea Diecezei de Szombathely ca administrator apostolic și a devenit episcop titular trei ani mai târziu, la 19 iulie 1939. Ulterior, la 7 mai 1943 a fost numit arhiepiscop de Kalocsa, iar până la 25 martie 1944 a condus, în paralel, și Dieceza de Szombathely. A murit la 3 octombrie 1961.[7]

Activitate politică

În cea mai mare parte a carierei sale, Grősz a căutat să protejeze Biserica, refuzând să critice guvernele Ungariei. Spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, sub guvernul național-socialist al Partidului Crucilor cu Săgeți, a ținut un discurs în care a anunțat că nu se opune în niciun fel acțiunilor regimului fascist. El s-a întâlnit ulterior cu István Antal, ministrul propagandei, și a discutat despre o posibilă cooperare pentru combaterea amenințării comuniste.[8]

În august 1950, în calitate de arhiepiscop, a semnat un acord cu statul maghiar pentru soluționarea situației celor 2.000 de călugărițe și călugări deținuți în închisori. Prin acest acord, el a angajat Biserica Romano-Catolică din Ungaria în susținerea construirii unui stat socialist și a acceptat intervenția guvernului în treburile Bisericii,[9] în schimbul promisiunii că va fi permisă libertatea religioasă și a angajamentului că vor fi redeschise opt școli catolice.[10] Ca urmare a faptului că Biserica Romano-Catolică a continuat să protesteze împotriva îngrădirii violente a activităților religioase,[7] arhiepiscopul József Grősz a fost arestat în mai 1951 și condamnat la 15 ani de închisoare sub acuzația de conspirație cu Statele Unite ale Americii și cu Vaticanul pentru răsturnarea regimului comunist.[11] Arestarea sa a fost precedată de lansarea filmului propagandistic Căsătorie ciudată.[12]

A fost grațiat în 1956, alături de alți politicieni din opoziție precum Zoltán Tildy, după ce ar fi promis că se va comporta ca un „fiu credincios al republicii”.[13]

Odată eliberat din închisoare, József Grősz a fost ales președinte al Conferinței Episcopilor Catolici din Ungaria. În anul 1957 a devenit membru al Consiliului Național al Frontului Popular Patriotic.[14]

Condamnarea lui Grősz a fost anulată la 18 mai 1990,[15] iar în 2000 a fost ridicată o statuie a sa la Kalocsa.

Note

1. ^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015 
2. Catholic-Hierarchy.org, accesat în 15 octombrie 2020 
3. Cheney, David (4 septembrie 2013). „Archbishop József Grősz”. Catholic Hierarchy. Accesat în 25 august 2014. 
4. Steven, Polgar (1984). „A summary of the situation of the Hungarian Catholic church”. Religion, State and Society: The Keston Journal. 
5. „Recalcitrant” Bishop. The Times, 30 iunie 1951
6. Eibner, John (1986). „Pressure for reform in the Hungarian Lutheran Church”. Religion in Communist Lands. doi:10.1080/09637498608431281. 
7. ^ „Grősz József”. National Széchényi Library (în maghiară). 29 noiembrie 2000. Arhivat din original la 16 iunie 2008. Accesat în 26 august 2014. 
8. Herzy, Moshe (1995). Christianity and the Holocaust of Hungarian Jewry. New York: NYU Press. pp. 71, 72, 162. ISBN 0814773206. 
9. Eibner, John (11 martie 1989). „A new deal in Hungary”. The Tablet. Arhivat din original la 26 august 2014. Accesat în 26 august 2014. 
10. The Relationship Between Church and State in the Hungarian People's Republic. Washington Legation of the Hungarian People's Republic. p. 44. OCLC 10306572. 
11. Lederer, Lajos (13 mai 1956). „Hungary Frees Socialists in Gaitskell List: Part of Action to Widen 'Patriotic Front' Stresses in Party”. The Observer. 
12. Csaba Szabó, A Grősz-per előkészítése 1951 (Pregătirea procesului Grősz din 1951), Editura Osiris - Arhivele din Budapesta, Budapesta, 2001. Accesat la 16 iulie 2020.
13. „Hungary Releases Politicians: 'Pardon' for Archbishop”. Manchester Guardian. British United Press. 14 mai 1956. 
14. „Archbishop 'elected' to Red front”. Catholic Herald. 8 noiembrie 1957. Accesat în 26 august 2014. 
15. hu Jozsef Grosz Arhivat în 16 iunie 2008, la Wayback Machine., Rev.hu, accesat la 27 august 2014