|
Isuzu Yamada
Isuzu Yamada (山田 五十鈴 Yamada Isuzu?, n. , Osaka, Japonia – d. , Tokyo(d), Tōkyō, Japonia) a fost o actriță japoneză de teatru și film cu o carieră întinsă pe parcursul a opt decenii. TinerețeaIsuzu Yamada s-a născut la Osaka și a primit numele Mitsu Yamada.[7][8] Tatăl ei, Kusuo Yamada, era un actor de teatru specializat în roluri onnagata (roluri de femei) în spectacolele melodramatice shinpa, iar mama ei, Ritsu, era o gheișă.[7][8][9] Familia ei era săracă, iar Mitsu, la îndemnul mamei sale, a început să învețe muzica tradițională nagauta și dansul tradițional japonez încă de la vârsta de șase ani.[10] CarierăA debutat ca actriță de film în 1930 la vârsta de treisprezece ani,[7] apărând alături de Denjirō Ōkōchi în filmul Ken o Koete al companiei Nikkatsu.[9] Ea a devenit în scurt timp una dintre cele mai solicitate actrițe ale companiei Nikkatsu,[11] dar interpretarea viguroasă a două fete moderne rebele în filmele Osaka Elegy și Sisters of the Gion ale lui Kenji Mizoguchi în 1936, pentru noul studio Daiichi Eiga, a făcut-o o actriță populară și i-a adus elogii critice.[7][9] Trecând la studioul Shinkō Kinema și apoi la Toho,[12] Isuzu Yamada a jucat într-o serie de filme alături de Kazuo Hasegawa, precum Tsuruhachi Tsurujirō (1938) al lui Mikio Naruse și Kinō Kieta Otoko (1941) al lui Masahiro Makino, care au transformat-o într-o vedetă de cinema.[7][8] În anii războiului a apărut în câteva filme mai puțin importante ale companiei Toho.[7] Yamada a apărut în filmele mai multor regizori japonezi cunoscuți, printre care Mikio Naruse în Nagareru (1956), Yasujirō Ozu în Tokyo Twilight (1957) și Akira Kurosawa în Tronul însângerat (1957), Azilul de noapte (1957) și Yojimbo (1961).[13][14] Filmele postbelice realizate sub regia lui Akira Kurosawa au făcut-o cunoscută în Occident.[7] Isuzu Yamada avea o mare experiență teatrală atunci când a apărut în rolul doamnei Washizu (corespondenta lui Lady Macbeth) din Tronul însângerat (1957), primul film în care a colaborat cu Kurosawa, creând personajului aspectul unei vrăjitoare din teatrul Noh.[15] „Era născută să devină actriță. Ca persoană era foarte simplă și nu a insistat să fie făcută să arate bine. Era extrem de amabilă și a avut grijă de tinerele actrițe”, a descris-o Kyoko Kagawa care a jucat alături de ea în spectacole de teatru și în filme.[15] Yamada a fost apoi cap de afiș, alături de Toshiro Mifune, în Azilul de noapte (1957), unde a jucat rolul soției adulterine a proprietarului azilului.[16] Interpretarea ei, la fel ca și cea a lui Mifune, a fost considerată „magnifică” de criticul ziarului Los Angeles Times.[17] Ultimul film în care a colaborat cu Kurosawa a fost Yojimbo (1961), unde a jucat rolul soției lipsite de scrupule a banditului Seibei.[18] Ea a jucat apoi în câteva filme jidaigeki precum Osaka-jo monogatari și Shaka, ambele din 1961, iar din 1962 a apărut tot mai rar în filme.[7] De la mijlocul anilor 1950 a apărut din ce în ce mai mult în spectacolele de teatru și de televiziune,[9][19] inclusiv în serialul Hissatsu.[20] Viața personalăYamada a fost căsătorită de patru ori: mai întâi cu actorul Ichirō Tsukita, a doua oară cu producătorul de film Kazuo Takimura, a treia oară cu actorul Yoshi Katō și a patra oară cu actorul Tsutomu Shimomoto.[11] Fiica ei din prima căsătorie, Michiko, a devenit cunoscută ca actrița Michiko Saga.[8] MoarteaYamada a murit din cauza insuficienței multiple de organe la Tokyo, la 9 iulie 2012, la vârsta de 95 de ani.[21][22] PremiiYamada a câștigat numeroase premii pe parcursul îndelungatei sale cariere. A fost distinsă de câte două ori cu Premiul Panglica Albastră și Premiul Mainichi pentru cea mai bună actriță: în 1952 pentru Gendai-jin și Hakone Fūunroku,[23][24] și în 1956 pentru Boshizō, Neko to Shōzō to Futari no Onna și Nagareru.[25][26] Ea a obținut, de asemenea, Premiul Panglica Albastră pentru cea mai bună actriță în rol secundar în 1955 pentru Takekurabe și Ishigassen.[27] Președintele Academiei Japoneze de Film i-a conferit în 1995 un premiu special pentru întreaga sa carieră cinematografică.[28] Pentru activitatea sa teatrală a fost distinsă de trei ori cu Marele Premiu (Taishō) de către Agenția pentru Afaceri Culturale (Geijutsusai) pentru spectacolele Tanuki (1974), Aizome Takao (1977) și Daiyu-san (1983).[29] Ea a fost numită Persoană cu merite culturale de către guvernul Japoniei în 1993[11] și a devenit prima actriță decorată de împăratul Japoniei cu Ordinul Culturii în 2000.[10][30][31] Ordinul Culturii este considerat „cel important premiu cultural” al Japoniei.[32] FilmografieFilme de cinema
Filme de televiziune
Note
Bibliografie
Legături externe |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Portal di Ensiklopedia Dunia
