Antipater the Idumaean[*][[Antipater the Idumaean (1st century BCE King of Judea)|]] Cypros[*][[Cypros (wife of Antipater the Idumaean, mother of Herodes the Great)|]]
Frați și surori
Pheroras[*][[Pheroras (Youngest brother of Herod the Great)|]] Phasael[*][[Phasael (prince from the Herodian Dynasty of Judea, elder brother of Herod)|]] Salome I[*][[Salome I (politician)|]] Joseph[*][[Joseph (brother of Herod the Great)|]][6]
În Biblie este menționat că ar fi ordonat uciderea tuturor pruncilor sub 2 ani la Betleem, descrisă în capitolul 2 din Evanghelia după Matei, eveniment despre care biografii recenți ai lui Irod sunt în mare majoritate (cu excepția lui Stewart Perowne) de acord că nu s-a petrecut în mod real.[20]
- fost guvernator al Galileei între anii 43-40 î.Hr. (între anii 40-37 î.Hr. Palestina a fost ocupată temporar de parți).
- rege al Iudeii (vasal Romei) între anii 37-4 î.Hr.
- a avut 10 soții și mai mulți copii (una dintre soții a aparținut familiei Macabeilor); pe 3 dintre copiii săi i-a ucis, între anii 7-4 î.Hr.
- Irod cel Mare este acel rege amintit în „Evanghelia lui Matei” ca Irod care ar fi ordonat uciderea tuturor pruncilor sub 2 ani la Bethleem; imediat după urcarea sa pe tron, cunoscând profețiile, Irod cel Mare ar fi ordonat distrugerea registrelor cu date genealogice ale urmașilor prezumtivi ai regelui David.
După moartea regelui Irod cel Mare în anul 4 î.Hr, împăratul roman Augustus (19 î.Hr.-14 d.Hr.) a împărțit fostul regat evreu Iudeea între 3 dintre copiii lui Irod cel Mare: Irod Antipa (cu titlu de tetrarh), Philippus (tot cu titlu de tetrarh) și Archelaus (cu titlu de etnarh). Un alt fiu, cu același prenume (Philippus), a fost tatăl vestitului personaj feminin Salomeea.
Irod cel Mare a construit cetăți noi și a refăcut într-un mod în aparență mai impunător, «Al Doilea Templu » din Ierusalim (cel ridicat de Ezra și Nehemia pe locul primului „Templu Solomonian”). Câțiva membri ai familiei sale sunt înmormântați în Necropola Herodienilor, aflată la circa 500 m sud-vest de zidul Ierusalimului și de Poarta Jaffa.
Se presupune că ruinele mormântului lui Irod cel Mare însuși, îngropat în cetatea Herodion (la câțiva km sud-est de Ierusalim), au fost descoperite în primăvara anului 2007 de către echipa arheologului israelian Ehud Netzer.
Debora Gerstenberger: Herodes, einer der „allerlasterhafftigsten“ Könige. Herodes der Große in deutschen enzyklopädischen Lexika des 18. Jahrhunderts. In: Gymnasium (Zeitschrift). Band 13, Nr. 3, 2006, ISSN0342-5231, S. 253–276.
Linda-Marie Günther (Editor): Herodes und Jerusalem. Steiner, Stuttgart 2009, ISBN 978-3-515-09260-9.
David M. Jacobson, Nikos Kokkinos (Hrsg.): Herod and Augustus. Papers Presented at the IJS Conference, 21st–23rd June 2005 (= IJS Studies in Judaica. Band 6). Brill, Leiden 2009, ISBN 978-90-04-16546-5.
Ehud Netzer: Die Paläste der Hasmonäer und Herodes’ des Großen. Zabern, Mainz 1999, ISBN 3-8053-2011-6.
Boris Repschinski: Herodes der Große. In: Josef Hainz, Martin Schmidl, Josef Sunckel (Hrsg.): Personenlexikon zum Neuen Testament. Patmos, Düsseldorf 2004, ISBN 3-491-70378-6, S. 99–102.
Markus Sasse: Geschichte Israels in der Zeit des Zweiten Tempels. Historische Ereignisse, Archäologie, Sozialgeschichte, Religions- und Geistesgeschichte. 2. Auflage. Neukirchener, Neukirchen-Vluyn 2009, ISBN 978-3-7887-1999-9.
Abraham Schalit: Herodes. Der Mann und sein Werk. 2. Auflage. De Gruyter, Berlin 2001, ISBN 3-11-017036-1.
Manuel Vogel: Herodes. König der Juden, Freund der Römer. Evangelische Verlagsanstalt, Leipzig 2002, ISBN 3-374-01945-5.
Florian Weber: Herodes – König von Roms Gnaden? Herodes als Modell eines römischen Klientelkönigs in spätrepublikanischer und augusteischer Zeit. Logos, Berlin 2003, ISBN 3-8325-0308-0 (recenzie științifică).
^Există opinia veche, acum minoritară, că ar fi murit în 1 î.Hr.
^Richardson, Peter. Herod: King of the Jews and friend of the Romans, (Continuum International Publishing Group, 1999) pp. xv–xx.
^Knoblet, Jerry. Herod the Great (University Press of America, 2005), p. 179.
^Rocca, Samuel. Herod's Judaea: a Mediterranean state in the classical world (Mohr Siebeck, 2008) p. 159.
^Millar, Fergus; Schürer, Emil; Vermes, Geza. The History of the Jewish People in the Age of Jesus Christ (Continuum International Publishing Group, 1973) p. 327.
^Wright, N. T.The New Testament and the People of God (SPCK, 1992), p. 172.
^McGonigle, Thomas C.; McGonigle, Thomas D.; Quigley, James F. (). A History of the Christian Tradition: From its Jewish Origins to the Reformation Volume 1 of A History of the Christian Tradition. Paulist Press.
^Peters, Francis E. (). The Monotheists: Jews, Christians, and Muslims in Conflict and Competition, Volume II: The Words and Will of God The Words And Will of God. Princeton University Press.
^Kasher, Aryeh; Witztum, Eliezer (). King Herod: a persecuted persecutor : a case study in psychohistory and psychobiography. Translation by Karen Gold. Walter de Gruyter.
^Maier, Paul L. (). „Herod and the Infants of Bethlehem”. În Summers, Ray; Vardaman, E. Jerry. Chronos, Kairos, Christos II: Chronological, Nativity, and Religious Studies in Memory of Ray Summers (în engleză). Mercer University Press. p. 170. ISBN978-0-86554-582-3. Most recent biographies of Herod the Great deny it entirely, with one exception: in his The Life and Times of Herod the Great, Stewart Perowne deems the killing of the children "wholly in keeping with all that we know of him [Herod the Great]."4
.jpg)
