Irene Nagy-Klimovski
Irene Hector Nagy-Klimovski, ortografiat uneori Irina Nagy-Klimovschi[1] sau Ilona Nagy-Klimowski[2] (n. 1936, în Târgu Mureș - d. 2001),[3] este o fostă mare handbalistă care a jucat pentru echipa națională a României pe postul de portar. Ea este până în prezent cea mai titrată jucătoare de handbal din România care a evoluat pe acest post, fiind deținătoare a două titluri mondiale la handbal în 11 jucătoare și a unui titlu mondial la handbal în 7 jucătoare.[1] De asemenea, ea a câștigat de două ori Cupa Campionilor EHF, o dată cu Știința București și a doua oară cu Rapid București. Antrenorul emerit Constantin Popescu Pilică o consideră pe Nagy-Klimovski cel mai bun portar al României, alături de Luminița Huțupan-Dinu.[4] În total, Irene Nagy-Klimovski a acumulat 152 de selecții în naționala României, din care 136 la naționala de senioare, pentru care a și înscris două goluri.[5] După retragerea din activitate, Irene Nagy-Klimovski a făcut parte din Comitetul Federal al Federației Române de Handbal și din Comisia Centrală de Juniori.[3] Palmares
Distincții individualeIrene Nagy-Klimovski a fost nominalizată cel mai bun portar și selecționată în All-Star Team la Campionatele Mondiale în 11 jucătoare din 1956 și 1960.[6] În 1956, ea a fost declarată Maestru al Sportului, iar în 1960 Maestru Emerit al Sportului.[6] Referințe
|
Portal di Ensiklopedia Dunia